Conţinut
-
Apartament
Un apartament (engleză americană), apartament (engleză britanică) sau unitate (engleză australiană) este o unitate de locuință autonomă (un tip de imobiliare rezidențiale) care ocupă doar o parte dintr-o clădire, în general pe un singur etaj. Există multe nume pentru aceste clădiri generale, vezi mai jos. Locuința pentru locuințe de apartamente variază, de asemenea, considerabil, de la locuințe publice pe scară largă, până la ocuparea proprietarului în ceea ce este legal un condominiu (titlu de strat sau acțiune comună), la chiriași care închiriază de la un proprietar privat (vezi proprietatea închiriată).
Apartament (substantiv)
Un domiciliu complet care ocupă doar o parte dintr-o clădire.
„locuitori de apartamente”
Apartament (substantiv)
O suită de camere dintr-un domiciliu, destinate unei anumite persoane sau persoane și care include un dormitor.
Apartament (substantiv)
O diviziune a unei incinte care este separată de altele; un compartiment
Apartament (substantiv)
Un obiect dintr-un apartament nu poate accesa direct cele dintr-un altul, dar trebuie să utilizeze un proxy.
Maisonette (substantiv)
o casă mică
Maisonette (substantiv)
un apartament adesea pe două etaje
Apartament (substantiv)
un apartament, de obicei unul bine amenajat sau folosit pentru sărbători
"apartamente de vacanță cu self-catering"
Apartament (substantiv)
o suită de camere formând o reședință; un apartament
"familia locuia într-un apartament închiriat"
Apartament (substantiv)
un bloc de apartamente
"un cartier de apartamente cu șase etaje dispuse de-a lungul străzilor înguste"
Apartament (substantiv)
un set de camere private într-o casă foarte mare
"apartamentele imperiale"
Maisonette (substantiv)
un set de camere pentru locuit, de obicei pe două etaje ale unei clădiri mai mari și având o intrare separată.
Apartament (substantiv)
O cameră dintr-o clădire; o diviziune într-o casă, separată de altele prin partiții.
Apartament (substantiv)
Un set sau suite de camere.
Apartament (substantiv)
Un compartiment.
Apartament (substantiv)
O cameră sau un suite de camere dintr-o clădire cuprinzând o unitate de locuit separată de celelalte din clădire și care de obicei are o baie separată, instalații sanitare și bucătărie. Astfel de apartamente sunt închiriate de cele mai multe ori de la proprietar de către cei care locuiesc în ei.
Apartament (substantiv)
o suită de camere de obicei la un etaj al unei case de apartamente
Maisonette (substantiv)
un apartament autonom (de obicei pe două etaje) într-o casă mai mare și cu intrare proprie din exterior
Maisonette (substantiv)
o casă mică