Conţinut

Principala diferență între Carbonil și Carboxil este că Carbonilul este un grup funcțional și Carboxilul este un oxoacid având structura RC (= O) OH, utilizat ca sufix în formarea sistematică a numelui pentru a denunța grupa OH -C (= O), inclusiv atomul de carbon.

• carbonil

  În chimia organică, o grupare carbonil este o grupare funcțională compusă dintr-un atom de carbon legat dublu la un atom de oxigen: C = O. Este comună mai multor clase de compuși organici, ca parte a multor grupuri funcționale mai mari. Un compus care conține o grupare carbonil este adesea denumit un compus carbonil. Termenul carbonil se poate referi, de asemenea, la monoxidul de carbon ca un ligand într-un complex anorganic sau organometalic (un carbonil metalic, de exemplu, nichel carbonil). Restul acestui articol se referă la definiția chimică organică a carbonilului, în care carbonul și oxigenul au o dublă legătură.

• carboxil

  Un acid carboxilic este un compus organic care conține o grupare carboxil (C (= O) OH). Formula generală a unui acid carboxilic este R-COOH, cu R referindu-se la restul moleculei (posibil destul de mare). Acizii carboxilici apar pe scară largă și includ aminoacizii (care alcătuiesc proteine) și acidul acetic (care face parte din oțet și apare în metabolism). Sărurile și esterii acizilor carboxilici se numesc carboxilați. Când o grupare carboxil este deprotonată, baza sa conjugată formează un anion carboxilat. Ionii de carboxilat sunt stabilizați prin rezonanță, iar această stabilitate crescută face ca acizii carboxilici să fie mai acizi decât alcoolii. Acizii carboxilici pot fi văzuți ca forme reduse sau alchilate ale dioxidului de carbon al acidului Lewis; în anumite circumstanțe, ele pot fi decarboxilate pentru a produce dioxid de carbon.

  
  

• Carbonil (substantiv)

  În chimia organică, o grupare funcțională divalentă, (-CO-), caracteristică aldehidelor, cetonelor, acizilor carboxilici, amidelor, anhidridelor acidului carboxilic, halogenurilor de carbonil, esterilor și altele.

• Carbonil (substantiv)

  Orice compus dintr-un metal cu monoxid de carbon, cum ar fi nichel carbonil, Ni (CO)₄.

• Carboxil (substantiv)

  A CO.OH); caracteristică acizilor carboxilici.

• Carbonil (substantiv)

  Radicalul (CO) ´´, care apare, întotdeauna combinat, în mulți compuși, ca aldehide, cetone, uree, clorură de carbonil etc.

• Carboxil (substantiv)

  Radicalul complex, CO.OH, considerat drept elementul esențial și caracteristic pe care îl au în comun toți acizii oxigenului din carbon (ca formici, acetic, acizi benzoici etc.); - numit și oxatil.

• Carbonil (substantiv)

  
  

  un compus care conține metal combinat cu monoxid de carbon

• Carbonil (adjectiv)

  referitoare la sau care conțin grupa carbonil

• Carboxil (substantiv)

  radicalul univalent -COOH; prezente și caracteristice acizilor organici

• Carboxil (adjectiv)

  referitoare la sau care conțin grupa carboxil sau radicalul carboxil