Conţinut
Comparație (substantiv)
Faptul de a compara sau starea sau procesul de comparare.
„a aduce un lucru în comparație cu altul;”
„nu există nicio comparație între ele”
Comparație (substantiv)
O evaluare a asemănărilor și diferențelor unuia sau mai multor lucruri în raport cu unii sau cu alții.
"El a făcut o comparație atentă a produselor disponibile înainte de a cumpăra ceva."
Comparație (substantiv)
Cu o negație, starea de a fi similară sau similară.
"Într-adevăr nu există nicio comparație între performanțele computerelor actuale și cele de acum un deceniu."
Comparație (substantiv)
Capacitatea adjectivelor și adverbelor de a forma trei grade, ca la cald, mai cald, cel mai tare.
Comparație (substantiv)
Acela cu care sau cu care este comparat un lucru, ca fiind egal sau similar; ilustrare; similitudine.
Comparație (substantiv)
Un simile.
Comparație (substantiv)
Facultatea grupului reflector care presupune să perceapă asemănări și contraste.
Contrast (substantiv)
O diferență de lejeritate, luminozitate și / sau nuanță între două culori care le face mai mult sau mai puțin distincte.
Contrast (substantiv)
Gradul acestei diferențe.
"Roșul și portocalul nu au prea mult contrast între ele - cu greu pot să le deosebesc."
Contrast (substantiv)
O diferență între două obiecte, persoane sau concepte.
„Israelul este o țară cu multe contraste”.
Contrast (substantiv)
Antiteză.
Contrast (verb)
A se opune pentru a arăta diferența sau diferențele dintre.
Contrast (verb)
Pentru a forma un contrast.
„Prim-plan și fond contrastează puternic”.
Comparație (substantiv)
Actul de a compara; o examinare a două sau mai multe obiecte în vederea descoperirii asemănărilor sau diferențelor; estimare relativă.
Comparație (substantiv)
Starea de comparare; o estimare relativă; de asemenea, o stare, o calitate sau o relație, admitând să fie comparate; ca, pentru a aduce un lucru în comparație cu altul; nu există nicio comparație între ele.
Comparație (substantiv)
Acela cu care sau cu care este comparat un lucru, ca fiind egal sau similar; ilustrare; similitudine.
Comparație (substantiv)
Modificarea, prin inflexiune sau altfel, prin care adjectivul și adverbul sunt supuse pentru a indica grade de calitate sau cantitate; deoarece, puțin, mai puțin, cel puțin, sunt exemple de comparație.
Comparație (substantiv)
Figură prin care o persoană sau un lucru este comparată cu alta, sau cele două sunt considerate în ceea ce privește o proprietate sau o calitate, care le este comună ambelor; de exemplu, lacul scânteia ca o bijuterie.
Comparație (substantiv)
Facultatea grupului reflector care presupune să perceapă asemănări și contraste.
Comparaţie
Pentru a compara.
Contrast (verb)
Să stai în opoziție; să prezinte diferență, improbabilitate sau opoziție de calități.
Contrast
A opune sau opune, pentru a arăta diferențele dintre excelențele și defectele comparative ale acestora; a compara prin diferență sau contrarietate de calități; ca, pentru a contrasta prezentul cu trecutul.
Contrast
Pentru a da un efect mai mare, în ceea ce privește o figură sau alt obiect, prin punerea ei într-o relație de opoziție față de o altă figură sau obiect.
Contrast (substantiv)
Actul de contrast sau starea de a fi contrastat; comparație prin contrarietatea calităților.
Contrast (substantiv)
Opoziția sau disimularea lucrurilor sau a calităților; improbabilitate, sp. după cum se arată prin juxtapunere sau comparație.
Contrast (substantiv)
Opoziția unor forme, culori etc., care, printr-o astfel de juxtapunere, își exprimă mai viu particularitățile.
Comparație (substantiv)
examinând asemănările sau diferențele
Comparație (substantiv)
relație bazată pe asemănări și diferențe
Comparație (substantiv)
calități comparabile;
„nicio comparație între cele două cărți”
„dincolo de comparație”
Contrast (substantiv)
opoziția sau disimilitatea lucrurilor comparate;
"in contrast cu"
"în contrast"
Contrast (substantiv)
actul de a distinge prin compararea diferențelor
Contrast (substantiv)
o separare conceptuală sau demarcație;
"există o linie îngustă între sănătate și nebunie"
Contrast (substantiv)
efectul perceptiv al juxtapunerii culorilor foarte diferite
Contrast (substantiv)
intervalul de densitate și ton optic pe un negativ fotografic sau (sau măsura în care zonele adiacente de pe un ecran de televiziune diferă prin luminozitate)
Contrast (verb)
pune in opozitie pentru a arata sau a sublinia diferentele;
"Profesoara de gimnaziu a contrastat cu cei mai buni elevi ai săi cu cea a celui mai slab elev"
Contrast (verb)
să arate diferențe atunci când sunt comparate; fi diferit;
"elevii contrastează considerabil în abilitățile lor artistice"
