Conţinut
Concomitent (adjectiv)
Se întâmplă în același timp; simultan.
Concomitent (adjectiv)
Aparținând aceleiași perioade; contemporan.
Concomitent (adjectiv)
Acționând împreună; de acord în același act sau părere; contribuind la același eveniment sau efect.
Concomitent (adjectiv)
Comun și egal în autoritate; luarea cunoștințelor de întrebări similare; care operează pe aceleași obiecte.
"competența simultană a instanțelor judecătorești"
Concomitent (adjectiv)
Întâlnirea într-un singur punct.
Concomitent (adjectiv)
Alergarea alături de altele pe cursuri paralele; mișcându-ne împreună în spațiu.
Concomitent (adjectiv)
Implicând mai multe fire de calcul.
Concomitent (substantiv)
Unul care sau cel care este de acord; o cauză comună sau contributivă.
Concomitent (substantiv)
Unul care urmărește același curs sau caută aceleași obiecte; prin urmare, un rival; un adversar.
Concomitent (substantiv)
Una din zilele supranumerare ale anului, peste cincizeci și două de săptămâni complete; așa sunt numite pentru că ele concurează cu ciclul solar, al cărui curs îl urmează.
Concomitent (substantiv)
Unul care însoțește un ofițer de șerif în calitate de martor.
Consecventiv (adjectiv)
urmând, succesiv, fără întrerupere
Consecventiv (adjectiv)
având o secvență logică
Consecutiv (substantiv)
O secvență de note sau acorduri care rezultă din schimbări repetate în pas de același interval.
Consecutiv (substantiv)
O formă lingvistică care implică sau descrie un eveniment care urmează temporal de la altul.
Consecutiv (substantiv)
Interpretare consecutivă.
Consecventiv (adjectiv)
urmându-se reciproc continuu
"cinci luni consecutive de declin grav"
Consecventiv (adjectiv)
în secvență neîntreruptă sau logică
"un model consecutiv cum ar fi filmul"
Consecventiv (adjectiv)
exprimând consecință sau rezultat
"o clauză consecutivă"
Consecventiv (adjectiv)
indicând intervale de același fel (în special a cincilea sau octava) care apar succesiv între două părți sau voci.
Concomitent (adjectiv)
Acționând împreună; de acord în același act sau părere; contribuind la același eveniment sau efect; cooperant.
Concomitent (adjectiv)
conjoined; asociat; concomitent; existente sau care se întâmplă în același timp.
Concomitent (adjectiv)
Comun și egal în autoritate; luarea cunoștințelor de întrebări similare; care operează pe aceleași obiecte; precum, competența simultană a instanțelor.
Concomitent (adjectiv)
Întâlnirea într-un singur punct.
Concomitent (substantiv)
Unul care sau cel care este de acord; o cauză comună sau contributivă.
Concomitent (substantiv)
Unul care urmărește același curs sau caută aceleași obiecte; prin urmare, un rival; un adversar.
Concomitent (substantiv)
Una din zilele supranumerare ale anului, peste cincizeci și două de săptămâni complete; - așa sunt numite pentru că ele concurează cu ciclul solar, al cărui curs îl urmează.
Consecventiv (adjectiv)
Urmând un tren; succesul reciproc într-o ordine regulată; succesiv; neîntrerupt în curs sau succesiune; fără interval sau pauză; ca, cincizeci de ani consecutivi.
Consecventiv (adjectiv)
Urmând ca o consecință sau rezultat; dependentă efectiv sau logic; pe cale de consecință; reușind.
Consecventiv (adjectiv)
Având similaritate de secvență; - spus despre anumite progresii paralele a două părți într-o bucată de armonie; ca, cincimi consecutive sau octave consecutive, care sunt interzise.
Concomitent (adjectiv)
care apar sau funcționează în același timp;
"o serie de evenimente coincidente"
Consecventiv (adjectiv)
în succesiune regulată fără lacune;
"concerte de serie"
Consecventiv (adjectiv)
succesive (fără pauză);
"bolnav de cinci zile consecutive"
Consecventiv (adjectiv)
unul dupa altul;
„rulează acasă”
Consecventiv (adverb)
în mod consecutiv;
"am numerotat hârtiile consecutiv"
