Conţinut

Principala diferență între Connote și Denote este că Connote este o asociație culturală sau emoțională pe care o poartă un anumit cuvânt sau o frază, pe lângă cuvintele sau expresiile cu semnificație explicită sau literală și Denotarea este o traducere a unui semn în sensul său literal, mai mult sau mai puțin asemenea dicționarelor încearcă să-l definească.

• arăta

  O conotație este o asociere culturală emoțională sau emoțională înțeleasă pe care o are un anumit cuvânt sau o frază, pe lângă semnificația sa explicită sau literală, care este denotarea sa. O conotație este frecvent descrisă ca pozitivă sau negativă, în ceea ce privește conexiunea emoțională plăcută sau neplăcută.De exemplu, o persoană încăpățânată poate fi descrisă ca fiind fie cu voință puternică, fie cu cap de porc; deși acestea au același sens literal (încăpățânat), voința puternică conține admirație pentru nivelul unor persoane (o conotație pozitivă), în timp ce capul de porc conține frustrare în relația cu cineva (o conotație negativă).

• Denota

  Denotarea este o traducere a unui semn către sensul său, tocmai pentru sensul său literal, mai mult sau mai puțin asemenea dicționare încearcă să-l definească. Denotarea este uneori contrastată cu conotația, care include semnificații asociate. Sensul denotativ al unui cuvânt este perceput prin concepte vizibile, în timp ce sensul conotațional evocă atitudini sensibile față de fenomene.

  
  

• Connote (verb)

  A semnifica dincolo de sensul său literal sau principal.

  „Racismul deseori denotă o teamă sau o ignoranță.

• Connote (verb)

  Să posede o condiție conexă inseparabilă; a implica ca o consecință logică.

  „Sărăcia conține foame”.

• Connote (verb)

  Pentru a exprima fără referință prealabilă; a sugera.

• Connote (verb)

  A cere ca predicat logic la consecință.

• Notă (verb)

  A indica; a marca.

  "Blaze galbene denotă urmele."

• Notă (verb)

  Pentru a face răsturnare.

  "Lacrimile au denotat adevăratele ei sentimente."

• Notă (verb)

  Pentru a face referire la literal; a transmite ca sens.

  "Pre-" denumește "înainte".

• Connote (verb)

  (a unui cuvânt) implică sau sugerează (o idee sau un sentiment) în plus față de sensul literal sau primar

  
  

  „termenul„ știință modernă ”denotă de obicei o deschidere completă la testarea empirică”

• Connote (verb)

  (a unui fapt) implică ca o consecință sau o condiție

  "eșec conotat spinsterhood"

• arăta

  A marca împreună cu; a sugera sau indica drept suplimentar; a desemna implicit; a include în sens; a sugera.

• arăta

  A implica ca atribut.

• Denota

  Pentru a marca clar; a semnifica printr-un semn vizibil; a servi ca semn sau nume al; a indica; a evidentia; așa cum, mâinile ceasului denotă ora.

• Denota

  A fi semnul; a betoken; a semnifica; a insemna.

• Connote (verb)

  exprimă sau afirmă indirect

• Connote (verb)

  implicați ca o condiție necesară de consecință; ca în logică;

  „rezolvarea problemei este bazată pe înțelegerea ei bine”

• Notă (verb)

  să fie un semn sau o indicație a;

  „Zâmbetul ei denota că a fost de acord”

• Notă (verb)

  a avea ca sens;

  "` multi- denotă `mulți"

• Notă (verb)

  a face cunoscut; a face un anunt;

  "Ea și-a notat clar sentimentele"