Conţinut
Apărare (substantiv)
Acțiunea de apărare, de protejare de atac, pericol sau vătămare.
Apărare (substantiv)
Ceva obișnuit să se opună atacurilor.
Apărare (substantiv)
Un argument în sprijinul sau justificarea a ceva.
Apărare (substantiv)
O notare; contrastat cu infracțiunea.
Apărare (substantiv)
Porțiunea unei echipe dedicată împiedicării celeilalte echipe de a marca; contrastat cu infracțiunea.
Apărare (substantiv)
Politica guvernamentală sau structura (infra) legată de armată.
"Departamentul Apărării"
Apărare (substantiv)
Interdicţie; o ordonanță prohibitivă.
Apărare (verb)
De mobilat cu apărare; a fortifica.
Apărare (substantiv)
Acțiunea de apărare sau protejare de atac, pericol sau vătămare.
Apărare (substantiv)
Orice lucru folosit pentru a se opune atacului (atacurilor).
Apărare (substantiv)
O notare; contrastat cu infracțiunea.
Apărare (substantiv)
Un argument în sprijinul sau justificarea a ceva.
Apărare (substantiv)
Politica guvernamentală sau structura (infra) legată de armată.
"Departamentul Apararii"
Apărare (substantiv)
O interdicție; o ordonanță prohibitivă.
Apărare (substantiv)
Vezi Apărare.
Apărare (substantiv)
Fapta de apărare sau starea de apărare; protecție, împotriva violenței sau a pericolului.
Apărare (substantiv)
Ceea ce apără sau protejează; orice lucru angajat pentru a se opune atacului, pentru a evita violența sau pericolul sau pentru a menține securitatea; un paznic; o protecție.
Apărare (substantiv)
Protejarea pledoarii; vindication; justificare.
Apărare (substantiv)
Pârâții răspund sau pledează; opunerea sau negarea adevărului sau validității cazului reclamanților sau procurorilor; metoda de procedură adoptată de pârât pentru a se proteja de acțiunea reclamanților.
Apărare (substantiv)
Act sau pricepere în a face apărare; plan sau politică defensivă; exersați în autoapărare, ca la garduri, box etc.
Apărare (substantiv)
Interdicţie; o ordonanță prohibitivă.
Apărare
De mobilat cu apărare; a fortifica.
Apărare (substantiv)
(psihiatrie) un proces inconștient care încearcă să reducă anxietatea asociată cu dorințele instinctive
Apărare (substantiv)
(sport) echipa care încearcă să împiedice cealaltă echipă să marcheze;
"echipele sale sunt întotdeauna bune în apărare"
Apărare (substantiv)
inculpatul și consilierii legali ai acestuia în mod colectiv;
"apărarea a cerut un mistrial"
Apărare (substantiv)
o organizație a apărătorilor care oferă rezistență împotriva atacului;
"s-a alăturat apărării împotriva invaziei"
Apărare (substantiv)
actul discursului de a răspunde unui atac la afirmațiile tale;
"Refuzul acuzațiilor a fost scurt și persuasiv"
"în apărare a spus că celălalt om a început-o"
Apărare (substantiv)
justificarea unui act sau credință;
"a oferit o apărare persuasivă a teoriei"
Apărare (substantiv)
o structură folosită pentru apărare;
"artileria bătută în apărare"
Apărare (substantiv)
un inculpat răspunde sau pledoaria care neagă adevărul acuzațiilor împotriva lui;
"a dat dovezi pentru apărare"
Apărare (substantiv)
acțiune sau resurse militare care protejează o țară împotriva potențialilor dușmani;
"au murit în apărarea lui Stalingrad"
„au fost dezvoltate pentru programul de apărare”
Apărare (substantiv)
protecție împotriva vătămărilor;
"igienizarea este cea mai bună apărare împotriva bolilor"
Apărare (substantiv)
(sport) echipa care încearcă să împiedice cealaltă echipă să marcheze;
"echipele sale sunt întotdeauna bune în apărare"
Apărare (substantiv)
acțiune sau resurse militare care protejează o țară împotriva potențialilor dușmani;
"au murit în apărarea lui Stalingrad"
„au fost dezvoltate pentru programul de apărare”
Apărare (substantiv)
inculpatul și consilierii legali ai acestuia în mod colectiv;
"apărarea a cerut un mistrial"
Apărare (substantiv)
protecție împotriva vătămărilor;
"igienizarea este cea mai bună apărare împotriva bolilor"
Apărare (substantiv)
o structură folosită pentru apărare;
"artileria bătută în apărare"
Apărare (substantiv)
actul discursului de a răspunde unui atac la afirmațiile tale;
"Refuzul acuzațiilor a fost scurt și persuasiv"
"în apărare a spus că celălalt om a început-o"
Apărare (substantiv)
justificarea unui act sau credință;
"a oferit o apărare persuasivă a teoriei"
Apărare (substantiv)
un inculpat răspunde sau pledoaria care neagă adevărul acuzațiilor împotriva lui;
"a dat dovezi pentru apărare"
Apărare (substantiv)
o organizație a apărătorilor care oferă rezistență împotriva atacului;
"s-a alăturat apărării împotriva invaziei"
Apărare (substantiv)
departamentul federal responsabil cu protejarea securității naționale a statelor Unite; creat în 1947
Apărare (substantiv)
(psihiatrie) un proces inconștient care încearcă să reducă anxietatea asociată cu dorințele instinctive
