Conţinut

• Apărare (substantiv)

  
  

  Acțiunea de apărare sau protejare de atac, pericol sau vătămare.

• Apărare (substantiv)

  Orice lucru folosit pentru a se opune atacului (atacurilor).

• Apărare (substantiv)

  O notare; contrastat cu infracțiunea.

• Apărare (substantiv)

  Un argument în sprijinul sau justificarea a ceva.

• Apărare (substantiv)

  Politica guvernamentală sau structura (infra) legată de armată.

  "Departamentul Apararii"

• Apărare (substantiv)

  O interdicție; o ordonanță prohibitivă.

• Defensiv (adjectiv)

  Destinată apărării; de protecţie.

  "un perimetru defensiv"

• Defensiv (adjectiv)

  Intenționat să descurajeze atacul.

  "un sistem de rachete defensive"

• Defensiv (adjectiv)

  Realizat astfel încât să reducă la minimum riscul.

  "condus defensiv"

• Defensiv (adjectiv)

  
  

  Afișarea unei sensibilități incomode la critică sau intruziune.

• Defensiv (adjectiv)

  Dintr-o tactică de bowling sau de teren destinată să împiedice cealaltă parte să marcheze alergările; a unei tactici de luptă concepute pentru a preveni ieșirea.

• Defensiv (adjectiv)

  Apărând în apărare, spre deosebire de atac.

  "Victima și-a ridicat mâna pentru a respinge atacatorul și a primit o rană de cuțit defensivă."

• Defensiv (adjectiv)

  Într-o stare sau postură de apărare.

• Defensiv (substantiv)

  Un mijloc, atitudine sau poziție de apărare.

• Apărare (substantiv)

  Fapta de apărare sau starea de apărare; protecție, împotriva violenței sau a pericolului.

• Apărare (substantiv)

  Ceea ce apără sau protejează; orice lucru angajat pentru a se opune atacului, pentru a evita violența sau pericolul sau pentru a menține securitatea; un paznic; o protecție.

  
  

• Apărare (substantiv)

  Protejarea pledoarii; vindication; justificare.

• Apărare (substantiv)

  Pârâții răspund sau pledează; opunerea sau negarea adevărului sau validității cazului reclamanților sau procurorilor; metoda de procedură adoptată de pârât pentru a se proteja de acțiunea reclamanților.

• Apărare (substantiv)

  Act sau pricepere în a face apărare; plan sau politică defensivă; exersați în autoapărare, ca la garduri, box etc.

• Apărare (substantiv)

  Interdicţie; o ordonanță prohibitivă.

• Apărare

  De mobilat cu apărare; a fortifica.

• Defensiv (adjectiv)

  Servirea pentru apărarea sau protejarea; adecvat pentru apărare; opus ofensivului; ca, armură defensivă.

• Defensiv (adjectiv)

  Continuat prin rezistență la atac sau agresiune; - opus ofensivului; ca, război defensiv.

• Defensiv (adjectiv)

  Într-o stare sau postură de apărare.

• Defensiv (substantiv)

  Ceea ce apără; o salvgardare.

• Apărare (substantiv)

  (sport) echipa care încearcă să împiedice cealaltă echipă să marcheze;

  "echipele sale sunt întotdeauna bune în apărare"

• Apărare (substantiv)

  acțiune sau resurse militare care protejează o țară împotriva potențialilor dușmani;

  "au murit în apărarea lui Stalingrad"

  „au fost dezvoltate pentru programul de apărare”

• Apărare (substantiv)

  inculpatul și consilierii legali ai acestuia în mod colectiv;

  "apărarea a cerut un mistrial"

• Apărare (substantiv)

  protecție împotriva vătămărilor;

  "igienizarea este cea mai bună apărare împotriva bolilor"

• Apărare (substantiv)

  o structură folosită pentru apărare;

  "artileria bătută în apărare"

• Apărare (substantiv)

  actul discursului de a răspunde unui atac la afirmațiile tale;

  "Refuzul acuzațiilor a fost scurt și persuasiv"

  "în apărare a spus că celălalt om a început-o"

• Apărare (substantiv)

  justificarea unui act sau credință;

  "a oferit o apărare persuasivă a teoriei"

• Apărare (substantiv)

  un inculpat răspunde sau pledoaria care neagă adevărul acuzațiilor împotriva lui;

  "a dat dovezi pentru apărare"

• Apărare (substantiv)

  o organizație a apărătorilor care oferă rezistență împotriva atacului;

  "s-a alăturat apărării împotriva invaziei"

• Apărare (substantiv)

  departamentul federal responsabil cu protejarea securității naționale a statelor Unite; creat în 1947

• Apărare (substantiv)

  (psihiatrie) un proces inconștient care încearcă să reducă anxietatea asociată cu dorințele instinctive

• Defensiv (substantiv)

  o atitudine de defensivitate (mai ales în sintagma „pe defensivă)

• Defensiv (adjectiv)

  destinat sau adecvat pentru apărarea împotriva sau descurajarea agresiunii sau atacului;

  „arme de apărare”

  „o poziție defensivă”

• Defensiv (adjectiv)

  încercarea de a justifica sau apăra în vorbire sau scris

• Defensiv (adjectiv)

  servind ca sau adecvat pentru apărarea sau protejarea;

  „fortificații defensive”

  "diguri defensive pentru protecția împotriva inundațiilor"