Conţinut
-
Cerere
În economie, cererea este cantitatea unei mărfuri sau a unui serviciu pe care oamenii sunt dispuși sau capabili să-l cumpere la un anumit preț, pe unitatea de timp. Relația dintre preț și cantitate cerută este cunoscută și sub denumirea de curbă a cererii. Preferințele și alegerile, care stau la baza cererii, pot fi reprezentate ca funcții de cost, beneficiu, cote și alte variabile. Determinanții cererii (factori care afectează) Număr factori și circumstanțe pot afecta disponibilitatea sau capacitatea cumpărătorului de a cumpăra un bun. Unii dintre factorii obișnuiți sunt: prețul propriu al mărfurilor: relația dintre cererea de bază este între prețurile potențiale ale unui bun și cantitățile care ar fi achiziționate la prețurile respective. În general, relația este negativă, ceea ce înseamnă că o creștere a prețului va induce o scădere a cantității solicitate. Această relație negativă este concretizată în panta descendentă a curbei cererii consumatorilor. Asumarea unei relații negative este rezonabilă și intuitivă. Dacă prețul unui nou roman este ridicat, o persoană ar putea decide să împrumute cartea din biblioteca publică, mai degrabă decât să o cumpere. Prețul bunurilor aferente: Principalele bunuri aferente sunt completări și înlocuitori. Un complement este un bun care este folosit cu binele primar. Exemple includ căldărițe și muștar, bere și covrigi, automobile și benzină. (Complementele perfecte se comportă ca un singur bun.) Dacă prețul complementului crește cantitatea cerută de celălalt bun scade. Matematic, variabila reprezentând prețul bunului complementar ar avea un coeficient negativ în funcția cererii. De exemplu, Qd = a - P - Pg unde Q este cantitatea de automobile solicitate, P este prețul automobilelor și Pg este prețul benzinei. Celelalte categorii principale de bunuri conexe sunt înlocuitorii. Înlocuitorii sunt bunuri care pot fi utilizate în locul bunului primar. Relația matematică dintre prețul înlocuitorului și cererea pentru bunul în cauză este pozitivă. Dacă prețul înlocuitorului scade cererea pentru bunul în cauză scade. Venit disponibil personal: în majoritatea cazurilor, cu cât un venit este mai disponibil (venitul după impozitare și primirea beneficiilor), o persoană are mai multe șanse să cumpere. Gusturi sau preferințe: Cu cât dorința de a deține un bun este mai mare, cu atât este mai probabil să cumpărați bunul. Există o distincție de bază între dorință și cerere. Dorința este o măsură a dorinței de a cumpăra un bun pe baza calităților sale intrinseci. Cererea este dorința și capacitatea de a pune în aplicare dorințele. Se presupune că gusturile și preferințele sunt relativ constante. Așteptările consumatorilor cu privire la prețurile viitoare, veniturile și disponibilitatea: Dacă un consumator consideră că prețul bunului va fi mai mare în viitor, este mai probabil să cumpere bunul acum. Dacă consumatorul se așteaptă ca venitul său să fie mai mare în viitor, consumatorul poate cumpăra bunul acum. Disponibilitatea (partea ofertei), precum și disponibilitatea prevăzută sau preconizată afectează și prețul și cererea. Populație: Dacă populația crește, înseamnă că cererea va crește și ea. Natura bunului: Dacă bunul este o marfă de bază, va duce la o cerere mai mare Această listă nu este exhaustivă. Toate faptele și circumstanțele pe care un cumpărător le consideră relevante pentru disponibilitatea sau capacitatea de a cumpăra bunuri pot afecta cererea. De exemplu, o persoană prinsă într-o furtună neașteptată este mai probabil să cumpere o umbrelă decât dacă vremea ar fi luminată și însorită.
Cerere (substantiv)
Dorința de a cumpăra bunuri și servicii.
"De obicei, prețurile cresc când cererea depășește oferta."
Cerere (substantiv)
Suma unui bun sau serviciu pe care consumatorii sunt dispuși să-l cumpere la un anumit preț.
Cerere (substantiv)
O cerere puternică pentru ceva.
„Societatea modernă răspunde cererilor femeilor pentru egalitate”.
Cerere (substantiv)
O cerere.
„Slujba lui face multe cereri la timpul său”.
"Există o cerere pentru lucrătorii voluntari din sănătate în părțile mai sărace din Africa și Asia."
Cerere (substantiv)
O cerere urgentă.
"Nu a putut ignora cererile de atenție ale nou-născuților."
Cerere (substantiv)
Un ordin.
Cerere (substantiv)
Mai precis cererea de vârf sau sarcina de vârf, o măsură a sarcinii maxime de putere a unui client de utilități pe o perioadă scurtă de timp; sarcina de putere integrată pe un interval de timp specificat.
Cerere (verb)
Pentru a solicita cu forță.
"Cer să-l văd pe manager."
Cerere (verb)
A pretinde un drept la ceva.
"Banca solicită plata creditului ipotecar."
Cerere (verb)
Să ceri cu forță informații.
"Cer o explicație imediată."
Cerere (verb)
A cere de la cineva.
„Această meserie cere multă răbdare.”
Cerere (verb)
Emiterea unei somații în instanță.
Command (noun)
Un ordin de a face ceva.
„Mi s-a dat o comandă să încetez să mai trag”.
Command (noun)
Dreptul sau autoritatea de a comanda, controla sau elimina; dreptul de a fi ascultat sau de a constrânge ascultarea.
"a avea comanda unei armate"
Command (noun)
puterea de control, direcție sau eliminare; măiestrie.
"el avea comanda situației"
"Anglia a deținut mult timp comanda mării"
"o bună poruncă a limbajului"
Command (noun)
O poziție de autoritate principală; o poziție care implică dreptul sau puterea de a comanda sau controla.
"Generalul Smith a fost pus la comanda."
Command (noun)
Fapta de a comanda; exercițiu sau autoritate de influență.
Command (noun)
Un corp sau trupe, sau orice forță navală sau militară, sub controlul unui anumit ofițer; prin extensie, orice obiect sau corp în anumite persoane se încarcă.
Command (noun)
Situația de dominare; interval sau control sau supraveghere; amploarea vederii sau perspectivei.
Command (noun)
O directivă pentru un program de calculator care acționează ca un interpret de un fel, pentru a îndeplini o sarcină specifică.
Command (noun)
Gradul de control pe care un pitcher îl are asupra lanțurilor sale.
"A primit o comandă bună în seara asta."
Comandă (verb)
Pentru a comanda, da comenzi; pentru a constrânge sau a direcționa cu autoritatea.
"Soldatului i s-a poruncit încetarea tragerii."
"Regele a poruncit servitorului său să-i aducă cina."
Comandă (verb)
Să dețină sau să exercite puterea supremă, controlul sau autoritatea asupra, în special a militarilor; a avea sub direcție sau control.
„a comanda o armată sau o navă”
Comandă (verb)
A cere cu autoritate; a cere, a comanda, a lega.
"a poruncit tacerea"
„Dacă ești fiul lui Dumnezeu, poruncește ca aceste pietre să fie făcute pâine. (Mat. IV. 3.)"
Comandă (verb)
să domine prin capacitate, resurse, poziție etc .; a trece cu vederea.
"Poduri comandate de o casă fortificată. (Motley.)"
Comandă (verb)
Pentru exactitate, constrângere sau securizare prin influență; a merita, a pretinde.
"Un magistrat bun comandă respectul și afecțiunile oamenilor."
„Justiția poruncește respectul și afecțiunile oamenilor”.
"Cele mai bune bunuri comandă cel mai bun preț."
„Această slujbă comandă un salariu de 30.000 de lire sterline”.
Comandă (verb)
A ține, a controla utilizarea.
"Fortul a poruncit golful."
Comandă (verb)
Pentru a avea o vedere, ca dintr-o poziție superioară.
Comandă (verb)
A direcționa să vină; a dărui.
Cerere (substantiv)
o cerere insistentă și pătrunzătoare, făcută drept
"o serie de cereri pentru reforme de anvergură"
Cerere (substantiv)
cerințe presante
"ez are deja suficiente cereri la timpul său"
Cerere (substantiv)
dorința consumatorilor, clienților, angajatorilor, etc. pentru o anumită marfă, un serviciu sau un alt obiect
"o scădere recentă a cererii"
"o cerere pentru specialiști"
Cerere (verb)
întrebați cu autoritate sau fără voie
„„ Unde este? ”A cerut el
"politia a cerut sa le dea numele"
Cerere (verb)
insista sa ai
"un public indignat a cerut raspundere"
"se cerea prea mult jucătorilor de top"
Cerere (verb)
necesită; nevoie
"o activitate complexă care necesită cunoștințe detaliate"
Comandă (verb)
dați o ordine autoritară sau peremptorie
„„ Nu mai argumentați! ”A poruncit el”
„mama îmi comandă prezența”
"a poruncit ca munca să înceteze"
"o voce groaznică ne-a poruncit să intrăm"
Comandă (verb)
au autoritate asupra; a fi responsabil de (o unitate)
"a comandat o escadrilă de uragan"
Comandă (verb)
control sau restrângere (unul singur sau sentimentele proprii)
"s-a poruncit cu un efort"
Comandă (verb)
domina (o poziție strategică) de la o înălțime superioară
"cetatea comandă cea mai scurtă traversare a canalului"
Comandă (verb)
fii într-o poziție suficient de puternică pentru a avea sau a te asigura
"comandă o majoritate în Parlament"
"a poruncit o loialitate personală considerabilă"
Command (noun)
o comandă autoritară
"el a ascultat comenzile ei fără întrebare"
Command (noun)
autoritate, în special asupra forțelor armate
"cine este la comandă?"
"un ofițer a luat comanda"
Command (noun)
un grup de ofițeri care exercită controlul asupra unui anumit grup sau operațiune
"o comandă generală de cinci membri"
Command (noun)
un corp de trupe sau un district sub controlul unui anumit ofițer.
Command (noun)
capacitatea de a folosi sau controla ceva
"el a avut o poruncă strălucitoare de engleză"
Command (noun)
o instrucțiune sau semnal care determină un computer să îndeplinească una dintre funcțiile sale de bază.
Cerere
Pentru a cere sau a solicita cu autoritate; să solicite sau să caute, după autoritate sau drept; a pretinde, ca ceva datorat; a solicita urgent sau peremptoril; ca, pentru a cere o datorie; a cere ascultare.
Cerere
Să întrebe cu autoritate sau cu seriozitate; a cere, sp. într-un mod peremptoriu; a intreba.
Cerere
Pentru a necesita, după cum este necesar sau util; a avea nevoie urgentă de; prin urmare, să solicităm; deoarece, cazul necesită îngrijire.
Cerere
Să cheme în instanță; a convoca.
Cerere (verb)
Pentru a face o cerere; a se interesa.
Cerere (substantiv)
Actul de a cere; o întrebare cu autoritate; o cerere peremptorie a unei cereri; o revendicare sau o provocare ca atare; rechiziție; ca, cererea unui creditor; o notă plătibilă la cerere.
Cerere (substantiv)
Cercetare cât mai mare; întrebare; interogare.
Cerere (substantiv)
O căutare diligentă sau căutare; dorință manifestată; dorința de a poseda; cerere; ca, cerere pentru anumite bunuri; o companie de persoane are o mare cerere.
Cerere (substantiv)
Ceea ce cere sau are dreptul de a cere; lucru revendicat ca fiind cuvenit; Revendicare; ca, cereri asupra unei moșii.
Cerere (substantiv)
Solicitarea sau căutarea a ceea ce este datorat sau revendicat ca fiind datorat.
Comanda
A comanda cu autoritate; a pune mandatul; a dirija; a licita; a încărca.
Comanda
Să exercite autoritatea directă asupra; a avea controlul; a avea la dispozitie; a conduce.
Comanda
A avea o sfera de control, influenta, acces sau viziune; a domina prin poziție; a păzi; a trece cu vederea.
Comanda
A avea putere sau influența naturii autorității asupra; pentru a obține ca prin comandă; a primi ca datorie; pentru a contesta; a revendica; întrucât, justiția poruncește respectul și afecțiunile oamenilor; cele mai bune bunuri comandă cel mai bun preț.
Comanda
A direcționa să vină; a dărui.
Comandă (verb)
A avea sau a exercita autoritatea directă; a guverna; a se balansa; a influenta; să dea o comandă sau comenzi.
Comandă (verb)
Pentru a avea o vedere, ca dintr-o poziție superioară.
Command (noun)
Un ordin autoritar care necesită ascultare; un mandat; o ordonanță.
Command (noun)
Posesiunea sau exercitarea autorității.
Command (noun)
Autoritate; puterea sau dreptul de control; conducere; ca, forțele aflate sub comanda sa.
Command (noun)
Puterea de a domina, comanda sau trece cu vederea prin intermediul poziției; sfera vederii; studiu.
Command (noun)
Control; putere asupra ceva; balansa; influență; ca, să aibă stăpânire asupra voinței sau vocii; fortul are comanda podului.
Command (noun)
Un corp de trupe sau orice forță sau post naval sau militar sau întregul teritoriu aflat sub autoritatea sau controlul unui anumit ofițer.
Cerere (substantiv)
capacitatea și dorința de a achiziționa bunuri și servicii;
"automobilul a redus cererea de buggywhips"
"cererea a depășit oferta"
Cerere (substantiv)
o cerere urgentă sau peremptorie;
„cererile sale de atenție au continuat”
Cerere (substantiv)
o afecțiune care necesită alinare;
"ea a satisfăcut nevoia lui de afecțiune"
„Dumnezeu nu are nevoie de oameni pentru a-și îndeplini lucrarea Lui”
"există o cerere de locuri de muncă"
Cerere (substantiv)
actul de a cere;
"răpitorii cereri exorbitante de bani"
Cerere (substantiv)
activitate necesară;
"cerințele muncii sale i-au afectat sănătatea"
"au fost multe cereri la vremea lui"
Cerere (verb)
solicită urgent și cu forță;
"Familia victimelor cere despăgubiri"
"Seful a cerut sa fie concediat imediat"
"A cerut să-l vadă pe manager"
Cerere (verb)
solicită la fel de util, corect sau corect;
"E nevoie să faci ceea ce a făcut ea"
"succesul necesită de obicei o muncă grea"
„Această meserie cere multă răbdare și pricepere”
„Această poziție necesită mult sacrificiu personal”
„Această cină cere un desert spectaculos”
„Această intervenție nu postulează consimțământul pacienților”
Cerere (verb)
revendicați ca fiind justificată sau justă;
"Banca a cerut plata împrumutului"
Cerere (verb)
cerere legală formulată
Cerere (verb)
chemați în instanță
Cerere (verb)
cereți să fiți informați;
„Cer o explicație”
Command (noun)
o direcție sau instrucțiune autoritară de a face ceva
Command (noun)
o unitate sau regiune militară aflată sub controlul unui singur ofițer
Command (noun)
puterea sau autoritatea de a comanda;
"un amiral la comandă"
Command (noun)
disponibilitate pentru utilizare;
"materialele la comanda olarilor au crescut"
Command (noun)
o poziție de cea mai înaltă autoritate;
"corporația tocmai a suferit o schimbare de comandă"
Command (noun)
mare abilitate și cunoaștere a unui subiect sau activitate;
"o bună poruncă a francezilor"
Command (noun)
(informatică) o linie de cod scrisă ca parte a unui program de calculator
Comandă (verb)
a fi la comanda;
"Generalul a comandat o armată uriașă"
Comandă (verb)
Fă pe cineva sa faca ceva
Comandă (verb)
cererea ca cele scadente;
"Acest difuzor comandă o taxă mare"
"Autorul comandă o audiere corectă din partea cititorilor săi"
Comandă (verb)
a se uita de sus la;
"Vila domină orașul"
Comandă (verb)
exercită controlul autoritar sau puterea asupra;
"controlul bugetului"
„Comandă forțele militare”
