Conţinut

• Dentalgia

  
  

  Durerea de dinți, cunoscută și sub denumirea de dureri dentare, este durerea dinților și / sau a structurilor de susținere ale acestora, cauzată de boli dentare sau dureri la care se referă dinții de boli non-dentare. Cauzele comune includ inflamația pulpei, de obicei ca răspuns la cariile dentare, traumatisme dentare sau alți factori, hipersensibilitate la dentină (durere scurtă, ascuțită, de obicei asociată cu suprafețe radiculare expuse), parodontită apicală (inflamația ligamentului parodontal și a oaselor alveolare din jur apexul rădăcinii), abcese dentare (colecții localizate de puroi, cum ar fi abcesul apical, abcesul pericoronal și abcesul parodontal), osteita alveolară („priza uscată”, o posibilă complicație a extracției dinților, cu pierderea cheagului de sânge și expunerea de os), gingivită ulcerativă acută necrotizantă (o infecție a gingiilor, numită și „trenchmouth”), tulburare temporomandibulară și altele. Pulpita este clasificată ca reversibilă atunci când durerea este ușoară până la moderată și durează o perioadă scurtă de timp după un stimul (de exemplu, rece sau dulce); sau ireversibil atunci când durerea este severă, spontană și durează mult timp după un stimul. Lăsată netratată, pulpita poate deveni ireversibilă, apoi progresează spre necroza pulpei (moartea pulpei) și parodontita apicală. Abcesele produc de obicei dureri palpitante. Abcesul apical apare de obicei după necroza pulpei, abcesul pericoronal este de obicei asociat cu pericoronita acută a unui dinte de înțelepciune mai mic, iar abcese parodontale reprezintă de obicei o complicație a parodontitei cronice (boala gingiilor). Mult mai puțin frecvent, afecțiunile non-dentare pot provoca dureri de dinți, cum ar fi sinuzita maxilară, care poate provoca dureri la nivelul dinților superiori ai spatelui sau angina pectorală, care poate provoca dureri în dinții inferiori. Durerea de dinți este cel mai frecvent tip de durere orofacială și, când este severă, este considerată o urgență dentară, deoarece poate exista un impact semnificativ asupra somnului, a alimentației și a altor activități zilnice. Este unul dintre cele mai frecvente motive pentru întâlnirile stomatologice de urgență. Diagnosticul corect poate fi uneori provocator. Tratamentul unei dureri de dinți depinde de cauza exactă și poate implica o umplere, tratamentul canalului radicular, extracția, drenarea puroiului sau alte acțiuni de remediere. Alinarea durerilor de dinți este considerată una dintre principalele responsabilități ale stomatologilor. În 2013, 223 milioane de cazuri de durere a dinților au apărut ca urmare a cariilor dentare permanente și a apărut 53 de milioane de cazuri la dinți pentru bebeluși. Istoric, se consideră că cererea de tratament a durerilor de dinți a dus la apariția chirurgiei dentare ca primă specialitate a medicamentului.

  
  

• Durere de dinţi

  Durerea de dinți, cunoscută și sub denumirea de dureri dentare, este durerea dinților și / sau a structurilor de susținere ale acestora, cauzată de boli dentare sau dureri la care se referă dinții de boli non-dentare. Cauzele comune includ inflamația pulpei, de obicei ca răspuns la cariile dentare, traumatisme dentare sau alți factori, hipersensibilitate la dentină (durere scurtă, ascuțită, de obicei asociată cu suprafețe radiculare expuse), parodontită apicală (inflamația ligamentului parodontal și a oaselor alveolare din jur apexul rădăcinii), abcese dentare (colecții localizate de puroi, cum ar fi abcesul apical, abcesul pericoronal și abcesul parodontal), osteita alveolară („priza uscată”, o posibilă complicație a extracției dinților, cu pierderea cheagului de sânge și expunerea de os), gingivită ulcerativă acută necrotizantă (o infecție a gingiilor, numită și „trenchmouth”), tulburare temporomandibulară și altele. Pulpita este clasificată ca reversibilă atunci când durerea este ușoară până la moderată și durează o perioadă scurtă de timp după un stimul (de exemplu, rece sau dulce); sau ireversibil atunci când durerea este severă, spontană și durează mult timp după un stimul. Lăsată netratată, pulpita poate deveni ireversibilă, apoi progresează spre necroza pulpei (moartea pulpei) și parodontita apicală. Abcesele produc de obicei dureri palpitante. Abcesul apical apare de obicei după necroza pulpei, abcesul pericoronal este de obicei asociat cu pericoronita acută a unui dinte de înțelepciune mai mic, iar abcese parodontale reprezintă de obicei o complicație a parodontitei cronice (boala gingiilor). Mult mai puțin frecvent, afecțiunile non-dentare pot provoca dureri de dinți, cum ar fi sinuzita maxilară, care poate provoca dureri la nivelul dinților superiori ai spatelui sau angina pectorală, care poate provoca dureri în dinții inferiori. Durerea de dinți este cel mai frecvent tip de durere orofacială și, când este severă, este considerată o urgență dentară, deoarece poate exista un impact semnificativ asupra somnului, a alimentației și a altor activități zilnice. Este unul dintre cele mai frecvente motive pentru întâlnirile stomatologice de urgență. Diagnosticul corect poate fi uneori provocator. Tratamentul unei dureri de dinți depinde de cauza exactă și poate implica o umplere, tratamentul canalului radicular, extracția, drenarea puroiului sau alte acțiuni de remediere. Alinarea durerilor de dinți este considerată una dintre principalele responsabilități ale stomatologilor. În 2013, 223 milioane de cazuri de durere a dinților au apărut ca urmare a cariilor dentare permanente și a apărut 53 de milioane de cazuri la dinți pentru bebeluși. Istoric, se consideră că cererea de tratament a durerilor de dinți a dus la apariția chirurgiei dentare ca primă specialitate a medicamentului.

  
  

• Dentalgia (substantiv)

  durere de dinţi

• Durerea de dinți (substantiv)

  O durere sau o durere într-un dinte.

• Durerea de dinți (substantiv)

  Durere într-un dinte sau în dinți; odontalgia.

• Durerea de dinți (substantiv)

  o durere localizată în sau în jurul unui dinte