Conţinut
Efect (substantiv)
Notele de utilizare de mai jos.
"Efectul uraganului a fost un peisaj devastat."
Efect (substantiv)
Impresia lăsată în minte; senzație produsă.
Efect (substantiv)
Execuţie; performanţă; realizare; Operațiune.
Efect (substantiv)
O iluzie produsă prin mijloace tehnice (ca în „efect special”)
"Efectul zborului a fost cel mai convingător."
Efect (substantiv)
O modificare, sau dispozitiv pentru producerea unei modificări, în sunet după ce a fost produs de un instrument.
"Folosesc un efect ecou aici pentru a face sunetul mai misterios."
"Am cumpărat doar câteva efecte grozave."
Efect (substantiv)
Un fenomen științific, numit de obicei după descoperitorul său.
"Efectul Doppler"
Efect (substantiv)
Apartenențe, de obicei ca efecte personale.
Efect (substantiv)
Consecința prevăzută; scop; sens; intenție generală; cu to.
Efect (substantiv)
Realitate; sens real; fapt, deosebit de simpla aparență.
Efect (substantiv)
Manifestare; expresie; semn.
Efect (verb)
A face sau a aduce; a implementa.
"Cel mai bun mod de a efectua schimbarea este să lucrezi cu părțile interesate existente."
Efect (verb)
scrierea greșită a afectelor
Afectare (verb)
A influența sau a modifica.
„Experiența m-a afectat profund”.
"Căldura razelor solare a afectat viteza reacției chimice."
Afectare (verb)
Pentru a trece la emoție.
"A fost profund afectat de sfârșitul tragic al piesei."
Afectare (verb)
De o boală sau afecțiune, de a infecta sau de a dăuna (o parte a corpului).
„Hepatita afectează ficatul.”
Afectare (verb)
A dispune sau a înclina.
Afectare (verb)
Pentru a tinde prin afinitate sau dispoziție.
Afectare (verb)
Pentru a atribui; a numi.
Afectare (verb)
A face un spectacol de; a se preface de; a se preface; a asuma. Pentru a face o afișare falsă a. din sec.
„a afecta ignoranța”
"A reușit să afecteze un zâmbet, în ciuda simțirii destul de mizerabile."
Afectare (verb)
A viza, a încerca să obțină. XV-XIX sec.
Afectare (verb)
A simți afecțiune pentru (cineva); a place, a fi îndrăgostit. din sec.
Afectare (verb)
A arăta o dragoste pentru (ceva); a alege. din sec.
Afectare (substantiv)
Însă dispoziție sau înclinație; stare mentala. Secolele XIV-XVII
Afectare (substantiv)
O dorință, un apetit. XVI-XVII c.
Afectare (substantiv)
Un sentiment subiectiv experimentat ca răspuns la un gând sau alt stimul; starea de spirit, emoția, mai ales așa cum se demonstrează în semnele fizice externe. din sec.
Efect (substantiv)
Execuţie; performanţă; realizare; Operațiune; deoarece legea intră în vigoare în luna mai.
Efect (substantiv)
Manifestare; expresie; semn.
Efect (substantiv)
În general: Cel produs de un agent sau cauză; evenimentul care rezultă imediat dintr-un antecedent, numit cauza; rezultat; consecinţă; rezultat; fructe; ca, efectul luxului.
Efect (substantiv)
Impresia lăsată în minte; senzație produsă.
Efect (substantiv)
Puterea de a produce rezultate; eficienţă; forta; importanţă; cont; ca, a vorbi cu efect.
Efect (substantiv)
Consecința prevăzută; scop; sens; intenție generală; - cu to.
Efect (substantiv)
Purport; suma și substanța.
Efect (substantiv)
Realitate; sens real; fapt, deosebit de simpla aparență.
Efect (substantiv)
Bunuri; bunuri mobile; averea personală; - uneori folosit pentru a îmbrățișa proprietăți reale, precum și personale; cum, oamenii au scăpat din oraș cu efectele lor.
Efect
A produce, ca cauză sau agent; a provoca a fi.
Efect
A aduce la trecere; a executa; a impune; pentru a realiza; a realiza.
A afecta
Să acționeze; pentru a produce un efect sau o schimbare.
A afecta
Să influențezi sau să te miști, ca sentimente sau pasiuni; a atinge.
A afecta
A iubi; a privi cu afecțiune.
A afecta
Pentru a arăta o dragoste pentru; să-ți placă să folosești sau să exersezi; a alege; prin urmare, pentru a frecventa în mod obișnuit.
A afecta
A dispune sau a înclina.
A afecta
Sa urmareasca; a aspira; a râvni.
A afecta
Pentru a tinde prin afinitate sau dispoziție.
A afecta
A face un spectacol de; a se preface de; a se preface; a asuma; ca, pentru a afecta ignoranța.
A afecta
Pentru a atribui; a numi.
Afectare (substantiv)
Afecţiune; înclinare; pasiune; sentiment; dispoziţie.
Afectare (substantiv)
Complexul emoțional asociat cu o idee sau stare mentală. În isterie, afecțiunea este uneori complet disociată, alteori transferată la alta decât ideea inițială.
Efect (substantiv)
fenomen care urmează și este cauzat de un fenomen anterior;
"efectul magnetic a fost mai mare atunci când tija a fost lungă"
"Decizia sa a avut consecințe deprimante pentru afaceri"
"a acționat foarte înțelept după eveniment"
Efect (substantiv)
un aspect exterior;
"a făcut o impresie bună"
"Am vrut să creez o impresie de succes"
"a păstrat acel efect îndrăzneț în reproducerile sale din tabloul original"
Efect (substantiv)
(a unei legi) având valabilitate juridică;
"legea este încă în vigoare"
Efect (substantiv)
un simptom cauzat de o boală sau un medicament;
"efectele pierderii de somn"
"efectul anestezicului"
Efect (substantiv)
o impresie (în special una artificială sau contrară);
"a făcut-o doar pentru efect"
Efect (substantiv)
sensul sau tema centrală a unui discurs sau a unei opere literare
Efect (verb)
legume și fructe;
„Oamenii de știință au creat o undă de șoc”
Efect (verb)
acționează astfel încât să aducă existența;
"efectează o schimbare"
Afectare (substantiv)
aspectul subiectiv conștient al sentimentului sau emoției
Afectare (verb)
au efect asupra;
"Mă vor afecta noile reguli?"
Afectare (verb)
acționează fizic; au efect asupra
Afectare (verb)
conectați îndeaproape și adesea incriminatoriu;
"Această nouă hotărâre afectează afacerea dvs."
Afectare (verb)
faceți credință cu intenția de a înșela;
„S-a prefăcut că este bolnav”
"A rușinat o durere de cap"
Afectare (verb)
au un impact emoțional sau cognitiv asupra lui;
"Acest copil m-a impresionat ca fiind neobișnuit de matur"
"Acest comportament m-a izbit de ciudat"
