Smerenia vs. Smerenia - Care este diferența? - Întrebări Diferite

Conţinut

Umilinţă

Smerenia este calitatea de a fi umil. Definițiile dicționarului accentuează smerenia ca o apreciere scăzută de sine și un sentiment de nedemnitate. Într-o conștiință religioasă poate însemna o recunoaștere a sinelui în raport cu o zeitate (adică Dumnezeu) sau zeități și o autodenunțare, cu supunerea ulterioară la respectiva zeitate ca membru al religiei respective. În afara unei relații religioase, smerenia este definită ca fiind „nesigură”, o eliberare de conștiința sinelui, o formă de cumpătare care nu are nici mândrie (sau hărțuire), nici indulgentă în auto-depreciere. Privirea materialistă caracterizează smerenia drept auto-reținere care se eliberează de deșert. Smerenia este o expresie exterioară a unei priviri adecvate interioare sau a sinelui și este contrastată cu umilirea care este o impunere, adesea exterioară, a rușinii pentru o persoană. Smerenia poate fi deturnată ca abilitate de a suferi umilință prin denunțări de sine care, în sine, rămân concentrate pe sine, mai degrabă decât pe o concentrare de sine scăzută. Smerenia, în diverse interpretări, este văzută pe scară largă ca o virtute care se bazează pe preocuparea de sine scăzută sau pe dorința de a se prezenta în sine, deci este în multe tradiții religioase și filozofice, contrastează cu narcisismul, hubrisul și alte forme de mândrie și este o construcție intrinsecă idealistă și rară care are o latură extrinsecă.

Smerenie (substantiv)
Caracteristica de a fi umil; smerenie în caracter și comportament.

Smerenie (substantiv)
Starea sau calitatea de a fi umil; libertatea de mândrie și aroganță; slabiciunea mintii; o estimare modestă a valorii proprii; simțul propriei nevrednici prin imperfecțiune și păcătoșie; auto-înjosire; smerenie.
Smerenie (substantiv)
Un act de depunere sau amabilitate.

Smerenia (substantivul)
starea de a fi umil și lipsit de importanță
Smerenia (substantivul)
un sentiment umil;
"s-a umplut de smerenie la vederea papei"
Smerenia (substantivul)
o dispoziție de a fi umil; lipsa de mândrie falsă;

„Nu toată lumea consideră smerenia ca o virtute”

Smerenie (substantiv)
o dispoziție de a fi umil; lipsa de mândrie falsă;
„Nu toată lumea consideră smerenia ca o virtute”
Smerenie (substantiv)
un sentiment umil;
"s-a umplut de smerenie la vederea papei"