Conţinut

• Ipoteză

  
  

  O ipoteză (plural ipoteze) este o explicație propusă pentru un fenomen. Pentru ca o ipoteză să fie o ipoteză științifică, metoda științifică necesită testarea acesteia. Oamenii de știință bazează, în general, ipoteze științifice pe observații anterioare, care nu pot fi explicate satisfăcător cu teoriile științifice disponibile. Chiar dacă cuvintele „ipoteză” și „teorie” sunt adesea folosite în mod sinonim, o ipoteză științifică nu este aceeași cu o teorie științifică. O ipoteză de lucru este o ipoteză acceptată provizoriu propusă pentru cercetări ulterioare. O altă semnificație a termenului ipoteză este folosită în logica formală, pentru a denota antecedentul unei propoziții; astfel, în propoziția „Dacă P, atunci Q”, P denotă ipoteza (sau antecedentul); Q poate fi numit consecvent. P este presupunerea într-o (eventual contrafactuală) What If întrebare. Adjectivul ipotetic, adică „având natura unei ipoteze” sau „presupunând că există ca o consecință imediată a unei ipoteze”, se poate referi la oricare dintre aceste semnificații ale termenului „ipoteză”.

  
  

• ipoteze

  O ipoteză (plural ipoteze) este o explicație propusă pentru un fenomen. Pentru ca o ipoteză să fie o ipoteză științifică, metoda științifică necesită testarea acesteia. Oamenii de știință bazează, în general, ipoteze științifice pe observații anterioare, care nu pot fi explicate satisfăcător cu teoriile științifice disponibile. Chiar dacă cuvintele „ipoteză” și „teorie” sunt adesea folosite în mod sinonim, o ipoteză științifică nu este aceeași cu o teorie științifică. O ipoteză de lucru este o ipoteză acceptată provizoriu propusă pentru cercetări ulterioare. O altă semnificație a termenului ipoteză este folosită în logica formală, pentru a denota antecedentul unei propoziții; astfel, în propoziția „Dacă P, atunci Q”, P denotă ipoteza (sau antecedentul); Q poate fi numit consecvent. P este presupunerea într-o (eventual contrafactuală) What If întrebare. Adjectivul ipotetic, adică „având natura unei ipoteze” sau „presupunând că există ca o consecință imediată a unei ipoteze”, se poate referi la oricare dintre aceste semnificații ale termenului „ipoteză”.

  
  

• Ipoteză (substantiv)

  Utilizată vag, o conjectură tentativă care explică o observație, un fenomen sau o problemă științifică care poate fi testată prin observație, investigație și / sau experimentare ulterioară. Ca termen științific al artei, consultați citatul atașat. Comparați cu teoria și cotația dată acolo.

• Ipoteză (substantiv)

  O presupunere considerată adevărată în scopul argumentării sau al investigației.

• Ipoteză (substantiv)

  Antecedentul unei declarații condiționale.

• Ipoteze (substantiv)

  plural de ipoteză

• Ipoteză (substantiv)

  O presupunere; o propunere sau principiu care se presupune sau se ia de la bun sfârșit, pentru a trage o concluzie sau o inferență pentru dovada punctului respectiv; ceva nu a fost dovedit, dar asumat în scopul argumentului sau pentru a da socoteală pentru un fapt sau o întâmplare; cum ar fi, ipoteza conform căreia vânturile de cap dețin un vapor cu aburi întârziat.

• Ipoteză (substantiv)

  O teorie sau o presupunere tentativă adoptată provizoriu pentru a explica anumite fapte și pentru a ghida în investigarea altora; prin urmare, numită frecvent o ipoteză de lucru.

• Ipoteză (substantiv)

  o propunere menită să explice anumite fapte sau observații

• Ipoteză (substantiv)

  o teorie tentativă despre lumea naturală; un concept care nu este încă verificat, dar care, dacă este adevărat, ar explica anumite fapte sau fenomene;

  "o ipoteză științifică care supraviețuiește testării experimentale devine o teorie științifică"

  "el a propus o nouă teorie a alcalinilor care a fost acceptată ulterior în practicile chimice"

• Ipoteză (substantiv)

  o exprimare a unei opinii bazate pe dovezi incomplete