Conţinut
Obiectiv (adjectiv)
Sau despre un obiect material, existența sau realitatea reală.
Obiectiv (adjectiv)
Nu este influențat de emoții sau prejudecăți.
Obiectiv (adjectiv)
Pe baza faptelor observate.
Obiectiv (adjectiv)
Of sau în legătură cu un substantiv sau pronume folosit ca obiect al unui verb.
Obiectiv (adjectiv)
Of sau în legătură cu conjugarea verbală care indică obiectul (pacientul) unei acțiuni. În descrieri lingvistice ale Tundra Nenets, printre altele.
Obiectiv (substantiv)
Un obiect material care există fizic.
Obiectiv (substantiv)
Un obiectiv pentru care se urmărește.
Obiectiv (substantiv)
Cazul obiectiv.
"caz obiect | caz obiectiv"
Obiectiv (substantiv)
un substantiv sau pronume în cazul obiectiv.
Obiectiv (substantiv)
Obiectivul sau lentilele unei camere, microscop sau alt dispozitiv optic cel mai apropiat de obiectul examinat.
Biased (adjectiv)
prezentarea prejudecății; prejudiciată
"Ziarul a dat o relatare părtinitoare a incidentului."
Biased (adjectiv)
înclinat la un pante
„Masa avea o margine părtinitoare”.
Biased (adjectiv)
pe care se aplică o prejudecată electrică
Biased (adjectiv)
care prezintă o denaturare sistematică a rezultatelor datorată unui factor nepermis în derivarea sa.
Obiectiv (adjectiv)
Sau aparținând unui obiect.
Obiectiv (adjectiv)
Sau aparținând unui obiect; cuprins în sau având natura sau poziția unui obiect; exterior; extern; extrinsecă; - un epitet aplicat la orice este exterior minții sau care este pur și simplu un obiect al gândirii sau al sentimentului, spre deosebire de legătură cu gândurile sentimentelor și opus subiectivului.
Obiectiv (adjectiv)
nepărtinitoare; nepărtinitor; echitabil; neinfluențat de sentimente sau interese personale; luând în considerare numai faptele unei situații care nu au legătură cu observatorul; - a hotărârilor, opiniilor, evaluărilor, concluziilor, proceselor de raționament.
Obiectiv (adjectiv)
În ceea ce privește sau desemnează, cazul care urmează un verb tranzitiv sau o prepoziție, fiind acel caz în care este plasat obiectul direct al verbului. A se vedea Acuzativ, n.
Obiectiv (substantiv)
Cazul obiectiv.
Obiectiv (substantiv)
Un pahar obiect; numită și obiectiv obiectiv. A se vedea în Obiectul nr.
Obiectiv (substantiv)
La fel ca punctul obiectiv, sub Obiectiv, a.
Obiectiv (substantiv)
obiectivul destinat să fie atins (și despre care se crede că este atins);
„singurul obiect al călătoriei sale a fost să-și vadă copiii”
Obiectiv (substantiv)
obiectivul sau sistemul de lentile cel mai apropiat de obiectul vizualizat
Obiectiv (adjectiv)
nedistorsionat de emoție sau părtinire personală; bazat pe fenomene observabile;
„o evaluare obiectivă”
"evidenta obiectiva"
Obiectiv (adjectiv)
servind sau indicând obiectul unui verb sau al anumitor prepoziții și folosit în anumite alte scopuri;
„caz obiectiv”
„terminații acuzative”
Obiectiv (adjectiv)
accentuarea sau exprimarea lucrurilor așa cum sunt percepute fără denaturarea sentimentelor sau interpretării personale;
„artă obiectivă”
Obiectiv (adjectiv)
apartenența la experiența imediată a lucrurilor sau evenimentelor reale;
„beneficii concrete”
"un exemplu concret"
"nu există nicio dovadă obiectivă a vreunui fel"
Biased (adjectiv)
favorizarea unei persoane sau a unei părți peste alta;
"un raport părtinitor al procesului"
"o decizie care a fost parțială pârâtului"
Biased (adjectiv)
devotat excesiv unei singure facțiuni
