Conţinut
Jignire (substantiv)
ortografia standard a infracțiunii | din = ortografia britanică | din2 = ortografia canadiană
Jignire (substantiv)
Fapta de a jigni:
Jignire (substantiv)
o crimă sau păcat
Jignire (substantiv)
Starea de a fi jignit sau nemulțumit; furie; neplăcere.
Jignire (substantiv)
O strategie și tactici folosite atunci când sunt în poziția de a marca; contrastat cu apărarea.
Jignire (substantiv)
Partea dintr-o echipă dedicată notării atunci când este în poziția de a face acest lucru; contrastat cu apărarea.
Jignire (substantiv)
Vezi jignire.
Jignire (substantiv)
Fapta de a jigni în orice sens; în special, o crimă sau un păcat, un afront sau o vătămare.
Jignire (substantiv)
Starea de a fi jignit sau nemulțumit; furie; neplăcere; ca, pentru a provoca infracțiuni.
Jignire (substantiv)
O cauză sau prilej de poticnire sau de păcat.
Jignire (substantiv)
În orice concurs, actul sau procesul de atac, în contrast cu actul de apărare; ofensiva; ca, pentru a merge la infracțiune.
Jignire (substantiv)
Membrii unei echipe care au responsabilitatea principală de a marca goluri, spre deosebire de cei care au responsabilitatea de a apăra, adică de a împiedica echipa adversă să înscrie golul.
Jignire (substantiv)
acțiunea de a ataca un inamic
Jignire (substantiv)
echipa care are mingea (sau puck) și încearcă să marcheze
Jignire (substantiv)
un sentiment de furie cauzat de a fi jignit;
"el a jignit la întrebarea mea"
Jignire (substantiv)
lipsa de politețe; eșecul de a arăta respectul față de ceilalți; rănind sentimentele sau alții
Jignire (substantiv)
o crimă mai puțin gravă decât o infracțiune
Jignire (substantiv)
lipsa de politețe; eșecul de a arăta respectul față de ceilalți; rănind sentimentele sau alții
Jignire (substantiv)
un sentiment de furie cauzat de a fi jignit;
"el a jignit la întrebarea mea"
Jignire (substantiv)
o crimă mai puțin gravă decât o infracțiune
Jignire (substantiv)
echipa care are mingea (sau puck) și încearcă să marcheze
Jignire (substantiv)
acțiunea de a ataca un inamic
