Conţinut

• Oficial

  
  

  Un funcționar este cineva care deține un birou (funcție sau mandat, indiferent dacă deține un spațiu de lucru real cu acesta) într-o organizație sau guvern și participă la exercitarea autorității (fie a lor, fie a superiorului și / sau a angajatorului lor, publice sau private din punct de vedere juridic). Un funcționar sau funcționar guvernamental este un funcționar care este implicat în administrația publică sau guvern, fie prin alegeri, numire, selecție sau angajare. Un birocrat sau un funcționar public este un membru al birocrației. Funcționarul ales este o persoană care este funcționar în virtutea alegerilor. Funcționarii pot fi, de asemenea, numiți din oficiu (în virtutea unui alt birou, adesea cu o anumită calitate, cum ar fi președinte, consultativ, secretar). Unele poziții oficiale pot fi moștenite. O persoană care deține în prezent un birou este denumită titular. Cuvântul oficial ca substantiv a fost înregistrat încă din perioada engleză de mijloc, văzută pentru prima dată în 1314. Provine din vechiul oficial francez (secolul al XII-lea), din latina oficialis („însoțitor de un magistrat, oficial public”), substantivul utilizarea adjectivului inițial oficialis („a sau aparține unui serviciu, serviciu sau birou”) de la officium („birou”). Semnificația „persoana responsabilă de o muncă sau o datorie publică” a fost înregistrată pentru prima dată în 1555. Adjectivul este atestat pentru prima dată în limba engleză în 1533 prin intermediul vechiului oficial francez. Termenul oficial oficial, jargonul „officialdom”, a fost înregistrat pentru prima dată în 1884.

  
  

• Oficial

  Un funcționar este cineva care deține un birou (funcție sau mandat, indiferent dacă deține un spațiu de lucru real cu acesta) într-o organizație sau guvern și participă la exercitarea autorității (fie a lor, fie a superiorului și / sau a angajatorului lor, publice sau private din punct de vedere juridic). Un funcționar sau funcționar guvernamental este un funcționar care este implicat în administrația publică sau guvern, fie prin alegeri, numire, selecție sau angajare. Un birocrat sau un funcționar public este un membru al birocrației. Funcționarul ales este o persoană care este funcționar în virtutea alegerilor. Funcționarii pot fi, de asemenea, numiți din oficiu (în virtutea unui alt birou, adesea cu o anumită calitate, cum ar fi președinte, consultativ, secretar). Unele poziții oficiale pot fi moștenite. O persoană care deține în prezent un birou este denumită titular. Cuvântul oficial ca substantiv a fost înregistrat încă din perioada engleză de mijloc, văzută pentru prima dată în 1314. Provine din vechiul oficial francez (secolul al XII-lea), din latina oficialis („însoțitor de un magistrat, oficial public”), substantivul utilizarea adjectivului inițial oficialis („a sau aparține unui serviciu, serviciu sau birou”) de la officium („birou”). Semnificația „persoana responsabilă de o muncă sau o datorie publică” a fost înregistrată pentru prima dată în 1555. Adjectivul este atestat pentru prima dată în limba engleză în 1533 prin intermediul vechiului oficial francez. Termenul oficial oficial, jargonul „officialdom”, a fost înregistrat pentru prima dată în 1884.

  
  

• Oficial (adjectiv)

  Sau aparținând unui birou sau al unui trust public.

  „îndatoririle oficiale”

• Oficial (adjectiv)

  Derivat din biroul sau ofițerul propriu sau din autoritatea corespunzătoare; realizate sau comunicate în virtutea autorității

  "o declarație sau raport oficial"

• Oficial (adjectiv)

  Aprobat de autoritate; autorizat.

• Oficial (adjectiv)

  sancționat de farmacopee; desemnat să fie utilizat în medicină; oficinal

  „un medicament sau preparat oficial”

• Oficial (adjectiv)

  Descărcarea unui birou sau a unei funcții.

• Oficial (adjectiv)

  Legat de un birou; în special, unui ofițer executiv subordonat sau însoțitor.

• Oficial (adjectiv)

  În legătură cu un judecător bisericesc numit de un episcop, un capitol, un arhidiacon etc., însărcinat cu jurisdicția spirituală.

• Oficial (adjectiv)

  Adevărat, real, dincolo de orice îndoială.

  "Ei bine, funcționarul său: ți-ai pierdut mințile!"

• Oficial (substantiv)

  Un titular de birou investit cu puteri și autorități.

  "David Barnes a fost oficialul însărcinat cu conducerea clubului sportiv."

  "ux | ro | Anul trecut, oficialii parcului Yulong Snow Mountain au raportat că 2,6 milioane de vizitatori au venit pe munte. Dosar: Anul trecut, oficialii parcului Snow Mountain din Yulong au raportat că 2,6 milioane de vizitatori au venit pe mountain.ogg"

• Oficial (substantiv)

  O persoană responsabilă pentru aplicarea regulilor unui joc sau sport într-o competiție.

  "În majoritatea jocurilor de fotbal sunt trei oficiali: arbitrul și doi jucători de linie."

• Oficial (adverb)

  Într-o manieră oficială

• Oficial (adjectiv)

  referitoare la o autoritate sau organism public și activitățile și responsabilitățile acesteia

  "angajamentele oficiale ale prim-miniștrilor"

• Oficial (adjectiv)

  având aprobarea sau autorizarea unei autorități sau a unui organism public

  „Membrii ar ști când acțiunea industrială este oficială”

  „statistici oficiale”

• Oficial (adjectiv)

  angajat de o autoritate sau un organism public aflat într-o poziție de autoritate

  „un purtător de cuvânt oficial”

• Oficial (substantiv)

  o persoană care deține funcții publice sau are funcții oficiale, în special ca reprezentant al unei organizații sau al unui departament guvernamental

  "un oficial de sindicat"

• Oficial (substantiv)

  președintele sau judecătorul unei instanțe arhiepiscopi, episcopi sau arhidiaconi.

• Oficial (adjectiv)

  Sau aparținând unui birou sau al unui trust public; ca, sarcini oficiale sau rutină.

• Oficial (adjectiv)

  Derivat din biroul sau ofițerul propriu sau din autoritatea corespunzătoare; realizate sau comunicate în virtutea autorității; ca, o declarație sau raport oficial.

• Oficial (adjectiv)

  Aprobat de autoritate; sancționat de farmacoterapie; desemnat să fie utilizat în medicină; ca, un medicament sau preparat oficial. Cf. Oficinal.

• Oficial (adjectiv)

  Descărcarea unui birou sau a unei funcții.

• Oficial (substantiv)

  Unul care deține un birou; esp., ofițer executiv subordonat sau însoțitor.

• Oficial (substantiv)

  Judecător eclesiastic desemnat de un episcop, un capitol, un arhidiacon etc., însărcinat cu jurisdicția spirituală.

• Oficial (adverb)

  De către ofițerul corespunzător; în virtutea autorității corespunzătoare; în exercitarea puterilor speciale învestite într-un ofițer sau birou; ca, conturi sau rapoarte verificate oficial sau redate; scrisori comunicate oficial; persoane notificate oficial.

• Oficial (substantiv)

  lucrător care deține sau este investit cu un birou

• Oficial (substantiv)

  cineva care administrează regulile unui joc sau sport;

  "jucătorul de golf a cerut un oficial care să-i poată da o hotărâre"

• Oficial (adjectiv)

  având autoritate sau sancțiune oficială;

  "permisiunea oficială"

  "un reprezentant oficial"

• Oficial (adjectiv)

  sau referitoare la un birou;

  „privilegii oficiale”

• Oficial (adjectiv)

  verificat oficial;

  "Reuniunile electorale sunt acum oficiale"

• Oficial (adjectiv)

  conformarea setărilor de utilizare, procedură sau disciplină;

  "în ordine prescrisă"

• Oficial (adjectiv)

  (a unei biserici) dată statutului de instituție națională sau de stat

• Oficial (adverb)

  într-un rol oficial;

  "oficial, el este responsabil"

  "responsabil oficial"

• Oficial (adverb)

  cu autorizatie oficiala;

  "clubul va fi recunoscut oficial"