Conţinut
Ordnance (substantiv)
Echipamente militare, în special arme și muniții.
Ordnance (substantiv)
Artilerie.
Ordonanță (substantiv)
O lege locală
Ordonanță (substantiv)
Un edict sau decret, ordin autoritar.
Ordonanță (substantiv)
O practică sau ritual religios prescris de biserică.
Ordnance (substantiv)
Armele grele de război; tunuri, sau arme mari, mortare și obuze; artilerie; uneori, un termen general pentru toate armele, munițiile și aparatele folosite în război.
Ordonanță (substantiv)
Aranjament ordonat; preparare; dispoziţie.
Ordonanță (substantiv)
O regulă stabilită de autoritate; o regulă permanentă de acțiune; un statut, lege, regulament, rescript sau utilizare acceptată; un edict sau decret; esp., o lege locală adoptată de un guvern municipal; ca și o ordonanță municipală.
Ordonanță (substantiv)
Un rit sau ceremonie consacrată.
Ordonanță (substantiv)
Rang; Ordin; statie.
Ordonanță (substantiv)
Ordnance; tun.
Ordnance (substantiv)
livrări militare
Ordnance (substantiv)
armament mare, dar transportabil
Ordonanță (substantiv)
o regulă autoritară
Ordonanță (substantiv)
statut promulgat de un guvern al orașului
Ordonanță (substantiv)
actul de hirotonire; actul de a conferi (sau de a primi) porunci sfinte;
"familia rabinilor a fost prezenta pentru hirotonia sa"
