Pronunță vs. Enunțare - Care este diferența? - Întrebări Diferite

Conţinut

Pronunță

Pronunția este modul în care este rostit un cuvânt sau o limbă. Aceasta se poate referi la secvențe convenite în general de sunete utilizate în vorbirea unui anumit cuvânt sau limbă într-un dialect specific („pronunție corectă”) sau pur și simplu modul în care o anumită persoană vorbește un cuvânt sau o limbă. Un cuvânt poate fi rostit în diferite moduri de diverși indivizi sau grupuri, în funcție de mulți factori, cum ar fi: durata expunerii culturale a copilăriei lor, locația reședinței curente, tulburări de vorbire sau voce, grupul etnic, social clasa sau educația lor.

Pronunță (verb)
A declara formal, oficial sau ceremonios.
"Vă pronunț bărbat și soție."
Pronunță (verb)
Să declare autoritar sau ca o opinie formală a experților.
„Doctorul i-a pronunțat morți legal”.
Pronunță (verb)
Pentru a judeca.
"Judecătorul se pronunțase des înainte, dar niciodată în fața unei asemenea mulțimi."
Pronunță (verb)
A suna (un cuvânt sau o frază); a articula.
Pronunță (verb)
Pentru a produce componentele vorbirii.
"Actorii trebuie să poată pronunța perfect sau deliberat dezactivat."
Pronunță (verb)
Să pară.
"Islanda dublă m | is | l în m | is | Eyjafjallajökull se pronunță tl."
Pronunță (verb)
Pentru a citi cu voce tare.

Enunțare (verb)
spune sau pronunță clar
"ea a enuntat fiecare cuvant incet"
Enunțare (verb)
exprimă (o propoziție, teorie etc.) în termeni clari sau definiți

"un document scris care denunță această politică"

Pronunță
A rosti articular; a vorbi sau în mod distinct; a rosti, ca cuvinte sau silabe; să vorbească cu sunetul și accentul adecvat, deoarece adulții învață rareori să pronunțe corect o limbă străină.
Pronunță
A rosti oficial sau solemn; a da, ca decret sau sentință; ca să pronunțe sentința cu moartea.
Pronunță
A vorbi sau a rosti retoric; a livra; a recita; ca, pentru a pronunța oration.
Pronunță
A declara sau a afirma; ca, el a pronunțat cartea ca fiind o calomnie; el a pronunțat fapta ca fiind o fraudă.
Pronunță (verb)
A da o pronunție; a articula; ca, să se pronunțe fără greș.
Pronunță (verb)
A face declarație; a spune despre opinie; a vorbi cu încredere.
Pronunță (substantiv)
pronunţarea; declaraţie; pronunție.

enunța
Pentru a face o declarație formală a; a anunta; a proclama; a declara, ca adevăr.
enunța
Pentru a face distinct audibil; a rosti articular; a pronunta; ca, pentru a enunța distinct un cuvânt.
Enunțare (verb)
A rosti cuvinte sau silabe articulat.

Pronunță (verb)
vorbiți, pronunțați sau rostiți într-un anumit fel;
"Ea pronunță cuvinte amuzante în limba franceză"
"Nu pot spune` sârmă cu fermoar "
"Poate copilul să sune acest cuvânt complicat?"
Pronunță (verb)
pronunta judecata pe;
„L-au etichetat impropriu să lucreze aici”

Enunțare (verb)
vorbiți, pronunțați sau rostiți într-un anumit fel;
"Ea pronunță cuvinte amuzante în limba franceză"
"Nu pot spune` sârmă cu fermoar "
"Poate copilul să sune acest cuvânt complicat?"
Enunțare (verb)
exprimă sau afirmă clar