Conţinut

• stuporos

  
  

  Stuporul (din latinescul stupere, „fii uimit sau uimit”) este lipsa funcției mentale critice și a unui nivel de conștiință în care un suferinț este aproape în întregime fără răspuns și răspunde doar la stimuli de bază, cum ar fi durerea. Cei aflați într-o stare stupoasă sunt rigizi, muți și par doar conștienți, deoarece ochii sunt deschiși și urmăresc obiectele din jur. Cuvântul derivă din latinescul stupoare („amorțeală, insensibilitate”). Fiind caracterizată prin afectări la reacții la stimuli externi, apare de obicei în boli infecțioase, stări toxice complicate (de exemplu, metale grele), hipotermie severă, boli mintale (de exemplu schizofrenie, depresie clinică severă), epilepsie, boli vasculare (de exemplu, encefalopatie hipertensivă), șoc (de exemplu, aflarea unui deces sau supraviețuirea unui accident de mașină), neoplasme (de exemplu, tumori cerebrale), deficiență de vitamina D și alte maladii.

• obtunded

  Obtundarea se referă la vigilență mai mică decât la nivel complet (nivel modificat de conștiință), de obicei ca urmare a unei afecțiuni medicale sau a unui traumatism. Cuvântul rădăcină, obțund, înseamnă „plictisit sau mai puțin ascuțit” cf. unghi obtuz.

  
  

• Stuporous (adjectiv)

  având reacții lente sau confuze, ca într-o stupoare; ameţit

• Absolut (adjectiv)

  Departe de a fi alertat sau orientat către timp și spațiu și care prezintă alte semne de a fi confuz, o stare aflată la scurt timp de delir sincer.

• Stuporous (adjectiv)

  uluit sau confuz și reacționează lent (ca din lovituri sau beție sau epuizare)