Conţinut

• Contracta

  
  

  Un contract este o promisiune sau un set de promisiuni care sunt executabile în mod legal și, dacă sunt încălcate, permit accesul părții vătămate la căile de atac legale. Legea contractuală recunoaște și reglementează drepturile și îndatoririle care decurg din acorduri. În dreptul comun anglo-american, formarea unui contract necesită, în general, o ofertă, acceptare, luare în considerare și o intenție reciprocă de a fi legat. Fiecare parte trebuie să aibă capacitatea de a contracta contractul. Deși majoritatea contractelor orale sunt obligatorii, unele tipuri de contracte pot necesita formalități, cum ar fi sub forma unui acord scris și datat, pentru ca o parte să fie obligată la termenii săi. În tradiția dreptului civil, dreptul contractual este o ramură a dreptului obligațiilor.

• Contract (substantiv)

  Un acord între două sau mai multe părți, pentru a îndeplini un loc de muncă sau o ordine de muncă specifică, de multe ori temporare sau cu durată determinată și de regulă guvernată de un acord scris.

  
  

  „Căsătoria este un contract”.

• Contract (substantiv)

  Un acord pe care legea îl va aplica într-un fel. Un contract obligatoriu legal trebuie să conțină cel puțin o promisiune, adică un angajament sau o ofertă, de către un ofertant și acceptat de către un ofertant să facă ceva în viitor. Astfel, un contract este mai degrabă executiv decât executat.

• Contract (substantiv)

  O parte a studiilor juridice care se referă la legi și jurisdicție referitoare la contracte.

• Contract (substantiv)

  Un ordin, dat de obicei unui asasin angajat, să ucidă pe cineva.

  "Seful mafiei a pus un contract cu barbatul care l-a tradat".

• Contract (substantiv)

  Declarații care se angajează să câștige numărul de trucuri au licitat cu un costum declarat ca truf.

• Contract (adjectiv)

  Contractat; logodită; logodit.

• Contract (adjectiv)

  Nu abstract; beton.

  
  

• Contract (verb)

  Pentru a stabili împreună sau mai aproape; pentru a scurta, îngusta sau reduce.

  „Corpul melcilor s-a contractat în carapacea sa.”

  „a contracta sfera de acțiune”

• Contract (verb)

  Pentru a scurta prin omiterea unei litere sau litere sau prin reducerea a două sau mai multe vocale sau silabe la una.

  "Cuvântul" nu poate fi adesea contractat în "cant". "

• Contract (verb)

  Pentru a încheia un contract cu. ro

• Contract (verb)

  Pentru a intra, cu obligații reciproce; a face o negociere sau legământ pentru.

• Contract (verb)

  A face un acord sau un contract; a legământ; a fi de acord; a negocia.

  "a contracta pentru transportul poștei"

• Contract (verb)

  A aduce mai departe; a suporta; a dobândi.

  "Ea a contractat obiceiul de a fuma în adolescență."

  „a contracta o datorie”

• Contract (verb)

  A câștiga sau a dobândi (o boală).

• Contract (verb)

  A se strânge astfel încât să se rideze; a tricota.

• Contract (verb)

  Să-i spor; la încredere.

• Bond (substantiv)

  Dovada unei datorii pe termen lung, prin care emitentul de obligațiuni (împrumutatul) este obligat să plătească dobândă la scadență și să restituie principalul la scadență, după cum se specifică pe certificatul de obligațiune. Drepturile titularului sunt specificate în codul de garanție, care conține termenii și condițiile legale în care a fost emisă obligațiunea. Obligațiunile sunt disponibile sub două forme: obligațiuni înregistrate și obligațiuni de purtător.

• Bond (substantiv)

  Obligație documentară de a plăti o sumă sau de a executa un contract; o debitură.

  "Mulți spun că obligațiunile guvernamentale și corporative sunt o investiție bună pentru a echilibra un portofoliu format în principal din acțiuni."

• Bond (substantiv)

  O conexiune fizică care se leagă, o bandă; adesea plural.

  „Prizonierul a fost adus în fața tribunalului în legături de fier”.

• Bond (substantiv)

  O legătură emoțională, conexiune sau unire.

  „Au crescut ca prieteni și vecini și nici măcar opinii politice foarte diferite nu puteau rupe legătura prieteniei lor”.

• Bond (substantiv)

  Obligație sau obligație morală sau politică.

• Bond (substantiv)

  O legătură sau forță între atomii vecini dintr-o moleculă.

  "Chimia organică constă în primul rând în studiul legăturilor de carbon, în numeroasele lor variații."

• Bond (substantiv)

  Un acord obligatoriu, un legământ.

  "Te-ai putea baza pe el. Cuvântul lui era legătura lui."

  "Herbert s-a resentit cu soția sa pentru că i-a supus obligațiunilor de căsătorie; el a susținut că s-au căsătorit în timp ce au fost beți."

• Bond (substantiv)

  O cauțiune.

  "Executorul judecătoresc a eliberat prizonierul imediat ce a fost înregistrată obligațiunea."

• Bond (substantiv)

  Orice forță sau material de constrângere sau de cimentare.

  "O legătură de superglue a aderat ceainele la tavan, în mare măsură la consternarea proprietarilor de cafenele."

• Bond (substantiv)

  În construcție, un model specific de zidărie.

• Bond (substantiv)

  În Scoția, o ipotecă.

• Bond (substantiv)

  Un fir sau o tijă de cupru care conectează șinele adiacente ale unei căi ferate electrice atunci când este utilizat ca parte a circuitului electric.

• Bond (substantiv)

  Un taran; mojic.

• Bond (substantiv)

  Un vasal; iobag; unul ținut în robie față de un superior.

• Bond (verb)

  Pentru conectare, securizare sau legare cu o legătură; a lega.

  "Maimuța gargantuană a fost legată în lanțuri de fier și a fost împinsă pe scenă."

• Bond (verb)

  A determina să adere (un material cu altul).

  "Copiii și-au legat instantaneele cu paginile de album cu mucilagie."

• Bond (verb)

  Pentru a forma un compus chimic cu.

  "În condiții neobișnuite, chiar aurul poate fi făcut pentru a lega cu alte elemente."

• Bond (verb)

  Pentru a garanta sau asigura un risc financiar.

  "Contractantul a fost legat cu un subscriptor local."

• Bond (verb)

  Pentru a forma o prietenie sau conexiune emoțională.

  „Bărbații s-au legat în timp ce serveau împreună în Vietnam”.

• Bond (verb)

  Pentru a pune într-un depozit legat.

• Bond (verb)

  Pentru a așeza cărămizi într-un model specific.

• Bond (verb)

  Pentru a realiza o conexiune electrică fiabilă între doi conductori (sau orice piese de metal care pot deveni conductoare).

  "Un panou de distribuție a caselor trebuie să fie întotdeauna legat cu tije de împământare printr-o legătură de panou."

• Bond (verb)

  Pentru salvare cu ajutorul unei cauțiuni.

• Bond (adjectiv)

  Sub rezerva mandatului numit robie.

• Bond (adjectiv)

  În stare de servitute sau sclavie; nu este gratis.

• Bond (adjectiv)

  servil; servilă; referitoare la sau se potrivesc cu un sclav.

  "frica legaturii"

• Contracta

  Pentru a stabili împreună sau mai aproape; a reduce la o busolă mai puțin; a scurta, a îngusta sau a reduce; ca și pentru a contracta sfera de acțiune.

• Contracta

  A se strânge astfel încât să se rideze; a tricota.

• Contracta

  A aduce mai departe; a suporta; a dobândi; ca, pentru a contracta un obicei; a contracta o datorie; a contracta o boală.

• Contracta

  Pentru a intra, cu obligații reciproce; a face o negociere sau legământ pentru.

• Contracta

  Să-i spor; la încredere.

• Contracta

  Pentru a scurta prin omiterea unei litere sau litere sau prin reducerea a două sau mai multe vocale sau silabe la una.

• Contract (verb)

  Să fie strânse împreună astfel încât să fie diminuate ca mărime sau întindere; a micsora; să fie redus în busolă sau în durată; ca, contracte de fier în răcire; o funie se contractă când este umedă.

• Contract (verb)

  A face un acord; a legământ; a fi de acord; a negocia; ca, pentru a contracta pentru transportul poștei.

• Contract (adjectiv)

  Contractat; ca, un verb contract.

• Contract (adjectiv)

  Contractat; logodită; logodit.

• Contract (substantiv)

  Acordul a două sau mai multe persoane, cu o considerație sau cauză suficientă, să facă sau să se abțină de la a face vreun act; un acord în care o parte se angajează să facă sau să nu facă un anumit lucru; o negociere formală; un compact; un schimb de drepturi legale.

• Contract (substantiv)

  O scriere formală care conține acordul părților, cu termenii și condițiile și care servește ca dovadă a obligației.

• Contract (substantiv)

  Actul de a trădă formal un bărbat și o femeie.

• Bond (substantiv)

  Ceea ce se leagă, se leagă, se fixează sau se limitează sau prin care se fixează sau se leagă orice, ca un șnur, un lanț etc .; o bandă; un ligament; un cătuș sau un manac.

• Bond (substantiv)

  Starea de a fi legat; pedeapsa cu închisoarea; captivitate, reținere.

• Bond (substantiv)

  O forță sau influență obligatorie; o cauză de unire; o cravată de unire; precum, legăturile de părtășie.

• Bond (substantiv)

  Obligație sau obligație morală sau politică.

• Bond (substantiv)

  O scriere sub sigiliu, prin care o persoană se leagă de sine, de moștenitorii săi, de executanți și de administratori, pentru a plăti o anumită sumă în ziua următoare sau înainte de a fi numită. Aceasta este o legătură unică. Dar, de obicei, se adaugă o condiție, ca, dacă obligatorul să facă un anumit act, să apară într-un anumit loc, să se conformeze anumitor reguli, să îndeplinească în mod fidel anumite îndatoriri sau să plătească o anumită sumă de bani, sau înaintea unui timp specificat, obligația este nulă; altfel, va rămâne în vigoare deplină. În cazul în care condiția nu este îndeplinită, obligațiunea va fi pierdută, iar debitorul și moștenitorii săi sunt responsabili de plata întregii sume.

• Bond (substantiv)

  Un instrument financiar (de natura obligațiunii legale obișnuite) realizat de un guvern sau o corporație în scopul împrumutului de bani; o promisiune scrisă de a plăti o sumă specifică de bani înainte sau într-o zi specificată, dată în schimbul unei sume de bani; ca, o legătură guvernamentală, orașă sau feroviară.

• Bond (substantiv)

  Starea mărfurilor plasate într-un depozit aferent până la achitarea taxelor; ca, marfa in legatura.

• Bond (substantiv)

  Unirea sau cravata mai multor pietre sau cărămizi care formează un perete. Cărămizile pot fi aranjate în acest scop în mai multe moduri diferite, ca în engleză bond sau bloc bond (Fig. 1), unde un curs constă din cărămizi cu capetele lor către fața peretelui, numite anteturi, iar următorul curs al cărămizi cu lungimile lor paralele cu fața peretelui, numite targă; Legătură flamandă (Fig.2), în care fiecare curs este format din anteturi și targă alternativ, astfel dispuse ca întotdeauna să rupă articulațiile; Legătură încrucișată, care diferă de engleză prin schimbarea celei de-a doua linii de întindere, astfel încât îmbinările sale vin în mijlocul primei, iar aceeași poziție a targelor revine la fiecare a cincea linie; Cruce combinată și legătură engleză, unde partea interioară a peretelui este așezată într-o metodă, cea exterioară în cealaltă.

• Bond (substantiv)

  O unitate de atracție chimică între atomi; deoarece oxigenul are două legături de afinitate. Numită și legătură chimică. Adesea este reprezentat în formulele grafice printr-o linie scurtă sau liniuță. Consultați Diagrama nucleului benzenului și Valența. Câteva tipuri de legături se disting prin chimiști, ca legătură dublă, triplă legătură, legătură covalentă, legătură cu hidrogen.

• Bond (substantiv)

  Un fir sau o tijă de cupru care conectează șinele adiacente ale unei căi ferate electrice atunci când este utilizat ca parte a circuitului electric.

• Bond (substantiv)

  Ligă; asociere; confederaţie.

• Bond (substantiv)

  Un vasal sau iobag; un sclav.

• Legătură

  A se plasa în condițiile unei obligațiuni; a ipoteca; pentru a asigura plata taxelor la (mărfuri sau mărfuri) prin acordarea de obligațiuni.

• Legătură

  A se arunca în clădire, ca materiale ale unui perete, astfel încât să se asigure soliditatea.

• Bond (adjectiv)

  În stare de servitute sau sclavie; captiv.

• Contract (substantiv)

  un acord obligatoriu între două sau mai multe persoane care poate fi executat prin lege

• Contract (substantiv)

  (podul contractului) cea mai mare ofertă devine contractul care stabilește numărul de trucuri pe care ofertantul trebuie să le facă

• Contract (substantiv)

  o varietate de punți în care ofertantul primește puncte către joc doar pentru numărul de trucuri pe care le-a oferit

• Contract (verb)

  încheie un aranjament contractual

• Contract (verb)

  se angajează prin acord scris;

  "Au semnat două ulcioare noi pentru sezonul următor"

• Contract (verb)

  strângeți sau apăsați împreună;

  "și-a comprimat buzele"

  "spasmul a contractat mușchiul"

• Contract (verb)

  deveniți mai mici sau trageți împreună;

  "Țesătura se reduce"

  "Balonul se clătină"

• Contract (verb)

  a fi lovit de o boală, a fi victimă a unei boli;

  "El a luat SIDA"

  "A coborât cu pneumonie"

  "Ea a luat un fior"

• Contract (verb)

  fa mai mic;

  "Căldura a contractat îmbrăcămintea din lână"

• Contract (verb)

  comprima sau concentrează;

  "Congresul a condensat planul de trei ani într-un plan de șase luni"

• Contract (verb)

  a face sau a deveni mai restrâns sau mai restrâns;

  "S-a restrâns selecția"

  „Drumul s-a îngustat”

• Contract (verb)

  reducerea domeniului de aplicare, păstrând totodată elemente esențiale;

  "Manuscrisul trebuie scurtat"

• Bond (substantiv)

  o forță electrică care leagă atomii

• Bond (substantiv)

  un certificat de datorie (de obicei purtător de dobândă sau actualizat) care este emis de un guvern sau o corporație pentru a strânge bani; emitentul este obligat să plătească anual o sumă fixă ​​până la scadență și apoi o sumă fixă ​​pentru rambursarea capitalului

• Bond (substantiv)

  o conexiune bazată pe rudenie sau căsătorie sau interes comun;

  „alianțele schimbătoare în cadrul unei familii numeroase”

  „prietenia lor constituie o legătură puternică între ei”

• Bond (substantiv)

  (legea penală) banii care trebuie renunțați de către obligatoriu în cazul în care o persoană acuzată nu se prezintă în instanță pentru proces;

  "judecătorul a stabilit cauțiunea la 10.000 USD"

  "o obligațiune de 10.000 USD a fost furnizată de un alderman"

• Bond (substantiv)

  o restricție care limitează sau restricționează libertatea (în special ceva folosit pentru a lega sau a restrânge un prizonier)

• Bond (substantiv)

  o conexiune care fixează lucrurile împreună

• Bond (substantiv)

  o calitate superioară a hârtiei de scris albă rezistentă; realizat inițial pentru documente ing

• Bond (substantiv)

  Liderul drepturilor civile al Statelor Unite, care a fost ales în legislatura din Georgia, dar i-a fost interzis să-și asume locul, deoarece s-a opus războiului din Vietnam (născut în 1940)

• Bond (substantiv)

  Operațiunea secretă britanică 007 în romanele lui Ian Fleming

• Bond (substantiv)

  proprietatea de a se lipi (ca de lipici și lemn) sau de unire a suprafețelor de compoziție diferită

• Bond (verb)

  lipiți-vă ferm;

  "Acest tapet va adera la perete?"

• Bond (verb)

  creează legături sociale sau emoționale;

  „Bunicii vor să se lege cu copilul”

• Bond (verb)

  emite obligațiuni la

• Bond (verb)

  reuniți într-o cauză comună sau emoție;

  „Moartea copilului lor i-a atras împreună”

• Bond (adjectiv)

  ținut în sclavie;

  „născut din părinți înrobiți”