Conţinut

• Stoma

  
  

  În botanică, un stomac (plural „stomata”), numit și stomat (plural „stomate”) (din greacă στόμα, „gură”), este un por, care se găsește în epiderma frunzelor, tulpinilor și a altor organe, care facilitează schimbul de gaze. Porul este mărginit de o pereche de celule de parenchim specializate cunoscute sub numele de celule de pază care sunt responsabile de reglarea dimensiunii deschiderii stomatale. Termenul este de obicei utilizat colectiv pentru a face referire la întregul complex stomatal, format din celulele de pază împerecheate și porul în sine, care este denumit diafragma stomatală. Aerul intră în instalație prin aceste deschideri prin difuzie gazoasă și conține dioxid de carbon și oxigen, care sunt utilizate în fotosinteză și, respectiv, în respirație. Oxigenul produs ca produs secundar al fotosintezei se difuzează în atmosferă prin aceste aceleași deschideri. De asemenea, vaporii de apă se difuzează prin stomate în atmosferă într-un proces numit transpirație. Stomatele sunt prezente în generarea sporofitelor a tuturor grupurilor de plante terestre, cu excepția părticelelor hepatice. La plantele vasculare numărul, mărimea și distribuția stomatelor variază foarte mult. Dicotiledonate au de obicei mai multe stomate pe suprafața inferioară a frunzelor decât suprafața superioară. Monocotiledonate precum ceapa, ovăzul și porumbul pot avea aproximativ același număr de stomate pe ambele suprafețe ale frunzelor. La plantele cu frunze plutitoare, stomatele pot fi găsite numai pe epiderma superioară, iar frunzele scufundate pot lipsi stomatele în întregime. Majoritatea speciilor de copaci au stomata doar pe suprafața frunzelor inferioare. Frunzele cu stomat atât pe fruntea superioară, cât și pe cea inferioară se numesc frunze amfistomatice; frunzele cu stomate doar pe suprafața inferioară sunt ipostomatoase, iar frunzele cu stomata numai pe suprafața superioară sunt epistomatoase sau hiperstomatice. Mărimea variază în funcție de specie, cu lungimi de la capăt la capăt cuprinse între 10 și 80 um și lățimea variind de la câțiva până la 50 um.

  
  

• stomatele

  În botanică, un stomac (plural „stomata”), numit și stomat (plural „stomate”) (din greacă στόμα, „gură”), este un por, care se găsește în epiderma frunzelor, tulpinilor și a altor organe, care facilitează schimbul de gaze. Porul este mărginit de o pereche de celule de parenchim specializate cunoscute sub numele de celule de pază care sunt responsabile de reglarea dimensiunii deschiderii stomatale. Termenul este de obicei utilizat colectiv pentru a face referire la întregul complex stomatal, format din celulele de pază împerecheate și porul în sine, care este denumit diafragma stomatală. Aerul intră în instalație prin aceste deschideri prin difuzie gazoasă și conține dioxid de carbon și oxigen, care sunt utilizate în fotosinteză și, respectiv, în respirație. Oxigenul produs ca produs secundar al fotosintezei se difuzează în atmosferă prin aceste aceleași deschideri. De asemenea, vaporii de apă se difuzează prin stomate în atmosferă într-un proces numit transpirație. Stomatele sunt prezente în generarea sporofitelor a tuturor grupurilor de plante terestre, cu excepția părticelelor hepatice. La plantele vasculare numărul, mărimea și distribuția stomatelor variază foarte mult. Dicotiledonate au de obicei mai multe stomate pe suprafața inferioară a frunzelor decât suprafața superioară. Monocotiledonate precum ceapa, ovăzul și porumbul pot avea aproximativ același număr de stomate pe ambele suprafețe ale frunzelor. La plantele cu frunze plutitoare, stomatele pot fi găsite numai pe epiderma superioară, iar frunzele scufundate pot lipsi stomatele în întregime. Majoritatea speciilor de copaci au stomata doar pe suprafața frunzelor inferioare. Frunzele cu stomat atât pe fruntea superioară, cât și pe cea inferioară se numesc frunze amfistomatice; frunzele cu stomate doar pe suprafața inferioară sunt ipostomatoase, iar frunzele cu stomata numai pe suprafața superioară sunt epistomatoase sau hiperstomatice. Mărimea variază în funcție de specie, cu lungimi de la capăt la capăt cuprinse între 10 și 80 um și lățimea variind de la câțiva până la 50 um.

  
  

• Stoma (substantiv)

  Unul dintre porii minusculi din epiderma unei frunze sau tulpini prin care trec gazele și vaporii de apă.

• Stoma (substantiv)

  O mică deschidere într-o membrană; o deschidere construită chirurgical, în special una din peretele abdominal care permite trecerea deșeurilor după o colostomie sau ileostomie.

• Stoma (substantiv)

  O deschidere asemănătoare gurii, cum ar fi cavitatea bucală a unui nematod.

• Stoma (substantiv)

  Un anus artificial.

• Stoma (substantiv)

  oricare dintre porii minute în epidermul frunzei sau tulpinii unei plante, formând o fanta cu lățimea variabilă care permite mișcarea gazelor în și în afara spațiilor intercelulare.

• Stoma (substantiv)

  o mică deschidere ca o gură la unele animale inferioare.

• Stoma (substantiv)

  o deschidere artificială făcută într-un organ gol, în special unul de pe suprafața corpului care duce la intestin sau trahee.

• Stoma (substantiv)

  Una dintre orificiile minime dintre celule din multe membrane seroase.

• Stoma (substantiv)

  Porii de respirație minuți ai frunzelor sau ai altor organe care se deschid în spațiile intercelulare și, de obicei, mărginite de două celule contractile.

• Stoma (substantiv)

  O stigmă. A se vedea Stigma, n., 6 (a) & (b).

• Stoma (substantiv)

  un por epidermic minut într-o frunză sau tulpină prin care pot trece gaze și vapori de apă

• Stoma (substantiv)

  o deschidere a gurii sau a gurii (în special una creată prin intervenții chirurgicale pe suprafața corpului pentru a crea o deschidere către un organ intern)