Conţinut

• condilului

  
  

  Un condil (sau; latină: condylus, din greacă: kondylos; uckνδυλος knuckle) este proeminența rotundă la capătul unui os, cel mai adesea parte a unei articulații - o articulație cu un alt os. Este una dintre marcajele sau caracteristicile oaselor și se poate referi la: pe femur, în articulația genunchiului: Condiliu medial Condil lateral pe tibie, în articulația genunchiului: Condiliu medial Condil lateral pe humerus, în articulația cotului : Condyle de humerus (Condylus humeri) Pe mandibula, în articulația temporomandibulară: Condyle mandibular Pe osul occipital, în articulația atlanto-occipitală: Condicile occipitiale Deși în general nu sunt denumite condilii, trohlea și capitulul humerusului acționează ca și condilii în cotul, iar capul femurului acționează ca un condil în articulația șoldului.

• epicondilul

  Un epicondil () este o eminență rotunjită pe un os care se află pe un condil (epi-, „peste” + condil, dintr-o rădăcină care înseamnă „articulație” sau „zona articulară rotunjită”). Există diferite epicondiluri în scheletul uman, fiecare numit de site-ul său anatomic. Acestea includ următoarele:

  
  

• Condyle (substantiv)

  O proeminență netedă pe un os unde formează o articulație cu un alt os.

• Epicondil (substantiv)

  O protuberanță deasupra condilului unui os de care sunt atașate ligamente sau tendoane.

• Condyle (substantiv)

  O proeminență osoasă; în special, o eminență la capătul unui os care poartă o suprafață articulară rotunjită; - uneori aplicat și pe o suprafață articulară concavă.

• Epicondil (substantiv)

  O proiecție pe partea interioară a capătului distal al humerusului; condilul intern.

• Condyle (substantiv)

  o umflătură rotundă pe un os unde formează o articulație cu un alt os

• Epicondil (substantiv)

  o proiecție pe un os deasupra unui condil care servește pentru atașarea mușchilor și ligamentelor